Bate
vântul, se duc norii,
Aşa
cum toamna duc cocorii;
Dar
va bate un alt vânt,
Înspre
Noul Cer, Pământ.
Îi
va lua şi îi va duce,
Pe Pământul, Noua Lume,
Unde grabă n-o mai fi,
Şi nici atâtea datorii.
Nici maşini şi nici palate,
Nici atât de multe acte,
Şi nici de atâtea culori,
Sau breloc cu atâtea chei.
Doar două schimburi de haine:
De lucru şi de sărbătoare.
Mintea să nu obosească,
Nici inima să o grăbească,
Ca mai repede să bată,
Şi ea să se îmbolnăvească.
Nici cu grijă, nici bagaje,
Nu va fi în cealaltă parte,
Lumea care va ajunge.
Că va fi greu de a învinge,
Pe atâtea şi atâţi,
Căci vor fi aşa de mulţi,
Legiuni, batalioane,
Cum în zi, aşa în noapte.
Vedeţi că lupta e în toi,
Pentru marele război!
Doar v-am spus că se aşează,
Şi pe pământ, şi pe apă.
Cu tehnica cea mai înaltă,
Atinge orice distanţă.
Apoi, ce putere are,
Şi pe uscat, şi pe mare!
Acolo unde ajunge,
Face praf, totul distruge.
Sunt pe apă, sunt sub apă,
Aşteaptă comanda dată,
Să tragă, să desfăşoare,
În războiul cel mai mare.
N-a mai fost, nici n-au murit,
Niciodată atât de mulţi!
Că foloseşte tot ce are,
Arme chimice, letale.
Vor cădea ca seceraţi,
Copii, femei şi bărbaţi,
Însă va fi curios,
Nu va fi nici un miros.
Totul va fi parfumat,
Şi pe apă, şi uscat.
Cum ai inhalat eşti gata,
Că s-a terminat cu viaţa.
-Doamne, ce scriu e sinistru!
-Aşa va fi şi e timpul:
Templul în Ierusalim,
E gata de construit,
Război este împrejur.
Aţi înţeles ce vă spun?
Să fiţi pregătiţi mereu,
De greul ce-i cel mai greu.
Ca la oricare concurs,
Timpul la urmă e scurt,
De câştigat sau pierdut,
V-a spus vouă Tatăl Sfânt.
luni, 30.01.2017, ora 20,20 Anton Ciobanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu