Eu sunt bun şi iert nespus

-Acum, Tată, spui că-i gata,

La toţi e în mâna Ta soarta.

De astă dată m-ai surprins,

Că nici foile n-am strâns.

Ce se întâmplă? Ce e grav?

Că deloc nu m-ai lăsat,

Să pun foile la loc,

Voind ca să termin tot.

Te ascult, Tăticul meu,

Şi a tot poporului Tău.

Este grav, este urgent?

E vreun alt eveniment?

Am aşa nişte frisoane,

Sunt şi reci, şi sunt şi calde.

Uneori chiar răbufneli,

Le-am trăit şi azi, şi ieri.

-Ţi-am spus că-Mi eşti drag, copile,

Să ţii minte asta bine,

Că în grabă ajungi la Mine,

Peste doar câteva zile.

Trec de Semn cum ar fi fost,

La câţi le-a fost de folos?

Tot le-am spus, i-am anunţat,

Că de Semn pe nimeni scap.

Le arăt filmul, le arăt poza,

Ce-au făcut cu fapta, vorba.

Spun la cei care vor trece,

Ca să ştie, să se aştepte,

Că vor avea luptă grea,

Sufletul de a salva.

Când te scoli de dimineaţă,

Spui o rugă, speli pe faţă.

Aşa poţi fi pregătit,

Ca încă o zi de trăit,

Faţa cu apă spălată,

Ruga la cer înălţată.

Eu tot văd şi tot aştept,

Ca aşa să faceţi toţi.

Aţi uitat să vă rugaţi,

Luaţi haina şi plecaţi,

Cheia de la maşină, casă.

“Las’ că Domnul mai aşteaptă!

Sunt grăbit, multe probleme,

Cine o să mi le rezolve?”

La plecat ca şi la întors,

Te-ai dus ca un furios,

Că timpul nu-ţi mai ajunge.

Ce vei suferi, vei plânge!

Timpul mereu joacă farsă,

Nici o zi nu va fi ‘ntoarsă,

Să te întorci, să mai trăieşti,

Cum pe unde ai fost şi eşti.

Ai uitat că drumul tău,

Ţi l-am pregătit mereu?

Şi te-am dat mereu deoparte,

De a fost foc, de a fost ape,

Ca s-ajungi cum ţi-ai dorit.

Ce păcat! M-ai părăsit!

De vei merge tot în grabă,

Te las să te duci în groapă.

E adâncă, primejdioasă,

N-o să mai ajungi acasă.

Ai grijă ce faci, te duci!

Fără Mine te încurci!

Cazi în groapă, cazi în plasă,

De asta deloc nu-ţi pasă?

De eşti calm şi rogi niţel,

Vei fi cu Mine în cer.

Ţi-am dat viaţă, te-am creat,

Îmi eşti copilul cel drag.

Te iubesc şi te respect,

De la tine ce primesc?

Doar respins, mereu reproşuri.

Nu vezi de cum mergi în colţuri?

Te-am lăsat să te convingi,

Ca să vezi unde ajungi.

Ţi-am dat mâna să mă prinzi,

Să te scap, să nu te afunzi.

Zi de zi M-ai refuzat,

Şi-ai ajuns direct în iad.

Ţi-am dat toată libertatea,

N-am umblat cu jumătatea.

Însă după cum ţi-am dat,

Tu deloc n-ai ascultat.

Omule, te-ai rătăcit,

Şi de lume, şi de timp.

De Mine, nici nu mai spun,

Îmi eşti tu, nu Eu Stăpân.

E o clipă în astă viaţă,

Când ne întâlnim faţă-n faţă.

Vei sta drept şi să-mi răspunzi:

Pentru ce tu Mă acuzi?

Că sunt Tatăl, sunt Stăpân,

Şi la orb, şi la nebun,

Şi la întreg universul.

Ai răspunsul cu înţelesul,

Să mi-L dai când vom vorbi.

Te îndemn: nu te pripi!

Ceri iertare pentru toate,

Te iert şi te iau în braţe.

Eu sunt bun şi iert nespus,

Că te vreau în Paradis.

      19.11.2014, ora 20,45 Anton Ciobanu