Ca
acum nu s-a întâmplat,
Vântul
bătând ca turbat.
Şi
atât de nemilos,
De
iute şi de tăios!
Vântul
nu mai cruţă, iartă,
De
cum bătea altădată,
Rupe,
distruge, răstoarnă,
Fie
iarnă, fie vară.
De
mai auziţi de vânt,
Feriţi-vă
că e nebun.
Nu
mai mergeţi înainte,
În
două vă poate rupe.
Nu
vă puneţi cu a lui forţă,
Că
ascunde sau dislocă.
Vedeţi
cum bate, ce face?
Nu
puteţi trece, răzbate.
Trâmbiţa-i
acum în mână,
A
îngerului care sună.
Vântul
parcă ţipă, urlă,
Anunţând
timpul din urmă.
Să
fiţi pregătiţi, copii,
În
timpurile ce-s târzii,
Că
vremea a luat-o razna,
Şi
Domnul nu dă cu palma.
Mai
trimite, mai arată,
Că
are puterea toată,
Şi
pe pământ, şi pe apă,
Crapă,
usucă, îngheaţă,
Mai
în toată Europa,
Vouă
schimbând garderoba,
Pentru
ger şi vânt şi apă,
Astea
toate deodată.
De
acum o să vedeţi,
Cât
de mari şi grei nămeţi,
Tot
în faţă veţi avea.
Iarna,
vara tot mai grea!
Cu
Mine v-aţi luat la trântă,
Că-n
picioare, că pe burtă.
Vă
arăt că totul am,
Şi
cum vreau, aşa comand.
Că
prin îngeri sau prin sfinţi,
De
la început v-am vorbit.
O
parte ce-au auzit,
Sunt
cu Mine în cer sus.
Urmează
pe cei de acum,
Să-i
răpesc cât mai curând,
Că-i
târziu, nu se mai poate,
Cu
voi de a mai lua parte,
La
ce urmează şi-i aproape,
Din
lume pe ei voi scoate.
Vine
întuneric, groază,
Război,
foamete şi boală.
Cu
cipul şi însemnatul,
Vine
Anticrist şi dracul.
Tot
vă spun, tot vă anunţ,
Vă
arăt cutremur, vânt,
Taifun,
tornade, vulcani.
Nu
vă pasă, nici habar,
De
cuvintele ce-s sfinte,
Şi
de Dumnezeu transmise,
Prin
vizionari, profeţi.
Tot
o să trăiţi, vedeţi.
Eu
sunt Tatăl, Eu sunt totul,
Înnoiesc
pământul, cerul,
Omul,
apa şi natura.
Am
început de pe acuma.
Îngerii
vor fi la post,
Pentru
timpul următor,,
Pe
poziţii să vă anunţe,
Că
în timpul care vine,
Spăl,
îngheţ şi scutur bine,
Cu
moarte, război şi sânge.
Treziţi-vă,
dragi copii,
De
vreţi să rămâneţi vii.
Ascultaţi
Cuvântul Meu,
Ce
sunt Tatăl Dumnezeu.
7.01.2017, ora 14,34 Anton Ciobanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu