Cum ai vrut, tu vei avea

-Doamne, multe se întâmplă,

Fie arme sau valută…

Despre terorişti, vandali,

Peste tot numai samsari,

Din guvernul mondial,

Pân’ la ultimul bolnav.

Ca un microb a intrat,

Totul pentru câştigat.

Omoară, strică, distruge,

Cât mai mult ca să apuce.

“Să am mult şi tot să am”,

Ăsta e omul bolnav!

Luptă pentru bogăţie,

Te aruncă în urgie,

Şi din timp, şi a ta viaţă,

Că e ca un fir de aţă.

Lupţi, omule, contra altu’,

Ca nu el, tu fii bogatul.

Cel ce are, tot mai vrea,

Cel sărac, e bine aşa.

De cât are, îi mulţumit,

Nici de alergat atât,

După vânt, după furtună.

Asta adună el la urmă:

Cel mai vrea şi nu-i ajunge,

De-ar avea întreaga lume,

Chiar şi întreg universul.

Dar unde-i? Care e sensul?

S-a împiedicat şi cade,

Pentru el, Domnu-i departe.

Când a plecat dimineaţă,

Nici nu s-a spălat pe faţă,

Că îl aştepta maşina,

Să nu treacă în zadar ziua,

Să adune şi să strângă.

Ce adună, vântul ducă,

În pustiu şi în mocirlă,

Acolo tot se adună.

De scăzut nu-i cum, de unde,

Când a fost, zicând „n-ajunge”.

Iată că ce iei cu tine,

Când pleci din această lume!

Îţi iei faptele şi ruga,

Ce n-ai făcut până acuma.

Eşti în pustiu, în mocirlă,

Nu ai bani, nu ai nici slugă.

Ai ţipat, ai pedepsit,

Pe cel care te-a slujit.

Te ascunzi încurajat,

La vrajbă şi la păcat.

Cel cu tine aliat,

L-ai furat, l-ai alungat,

Tot s-aduni şi tot să ai,

Pentru cel din urmă vai,

Dar ce vai şi ce durere,

Că n-o să se mai termine.

Neplăcând Domnul, ci banul,

Ai vrut dracul, ai calvarul!

         26.11.2014, ora 22:00 Anton Ciobanu