Din
inspiraţiile Duhului Sfânt,
O
să fiu la vorbă mai scurt.
Nu
că nu o să vorbesc,
Însă
nu atât cât să vă plictisesc.
Iată
despre ce este vorba:
Spune
Tatăl că mi-am îndeplinit norma,
Cum
în viaţă şi în trup,
Cât
am trăit cu voi pe pământ.
Şi
pentru mine este o surpriză,
Spunându-mi
că s-a apropiat acea ziuă,
Să
zbor, să mă înalţ la Tatăl Preaînalt,
Numele,
cartea, mesajele pe pământ le las.
Aşa
a fost cu mine, mereu surprinzător,
Spun
de Tatăl Ceresc, Dumnezeu al tuturor.
Pentru
misiunea şi planul încredinţat,
A
fost înainte de a fi botezat,
Când
la templu am fost prezentat,
La
altar în faţa Celui Preaînalt.
Acolo
şi atunci s-a întâmplat,
Să
primesc numele din veşnicie dat.
Nu
scriu de dragul de a scrie aşa,
Dar
şi despre asta, de a vă lăsa,
Că
îndată se deschide cerul,
Şi
coboară Domnul Isus cu Semnul,
De
a vorbi cu fiecare în parte,
Când
îl întreabă pe om şi vrea răspuns,
În
ce parte vrea: jos sau sus,
Arătând
şi filmul ca să-l vezi,
Care
parte, omule, vrei ca să alegi.
Este
iad, este şi Paradis,
Este
adevăr, nu este un vis.
Vei
vedea focul, vei vedea raiul,
Vei
vedea bucuria, vei vedea necazul.
Domnul
o mână îţi întinde,
Dacă
vrei, de ea te poţi prinde.
Acum
ca niciodată aşa şansă,
N-o lăsa să se irosească.
Domnul
te iubeşte, cu El te vrea,
Răspunde-i
şi tu tot aşa,
Să
rămâi, omule, cu El de mână,
În
veşnicie în a Lui turmă,
Pe
pământul nou cu verdeaţă, linişte, flori,
Care
va fi veşnicul tău viitor,
Şi
în lumea nouă cu pace, bucurie,
În
veci de veci aşa o să fie.
Gândeşte-te,
omule, şi acum alege,
Pentru
unde a fi în veşnicia vreme.
duminică, 12.11. 2017, ora 15:56, A
Ciobanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu