-Doamne,
cât mai e ca timp?
Lumea
are un nod în gât
Şi
oftează mai mereu,
Că
din greu e tot mai greu.
Suferă,
Doamne şi plânge,
Aproape
întreaga lume.
Spun
aproape că nu toţi,
Au
ajuns escroci şi hoţi.
Omul
întreg Tu l-ai făcut,
La
început când l-ai clădit.
Iată
ce a ajuns din el:
Un
criminal, un mişel.
Doamne,
ce mulţi mai omoară,
ISIS
care dă năvală,
În
biserici şi moschei,
Martirizând
pe ai Tăi
Copii
care Te ascultă,
Atunci
când ei merg la slujbă!
E
multă moarte şi sânge,
Şi
lacrimile care curge...
În
lupta pentru credinţă,
Mulţi
sfârşesc sus pe redută,
Unde
Tu stai şi aştepţi,
Ca
să-i urci direct în cer.
Numărul
e aproape gata,
Pentru
a fi completă ceata,
Ca
cerul să se deschidă,
Să
fie numai lumină,
Ca
tot ochiul atunci să vadă,
Orice
faptă sau greşeală,
Din
inimă sau din gând,
Ce-a
făcut cât a trăit.
-Omule,
care nu crezi,
Ia
seama că totul pierzi!
Pierzi
viaţa şi pierzi raiul,
Mergi
în iad, pe veci infernul.
Iadul
e jos, cerul e sus,
Dumnezeu
aşa a spus:
Cu
focul nu vă jucaţi,
De
vreţi de iad să scăpaţi.
Sunt
puţinele cuvinte,
Ce
le mai transmit la lume,
Prin
Fiul, Maria, profeţi,
Ca
mereu să fiţi atenţi.
Când
se va deschide cerul,
Veţi
crede că e infernul,
Că
aşa Semnul coboară,
Cu
o alarmă mondială.
Când
citiţi, nu tremuraţi,
Atunci
n-o să rezistaţi.
De
cum mingea veţi sări,
Veţi
plânge şi veţi răcni,
Că
totul e la liman.
Veţi
cădea mulţi de pe mal,
Într-o
groapă, într-un hău,
Care
aţi vrut la cel rău.
Cei
ce cred, spun rugăciune,
Vor
ajunge toţi la Mine.
Au
primit şi dat pecete,
Salvând
lume, suflete.
Cum
v-am spus, tot răsplătesc,
Şi
pentru cel mai mic gest,
Făcut
pentru convertire,
De
salvare, mântuire.
Lupta
e grea şi cumplită,
În
acest timp de pe urmă.
Nu
vă opriţi, nu încetaţi,
Să
credeţi, să vă rugaţi,
Pe
voi şi alţii salvaţi,
De
la moarte, de la iad.
Ca
să ai ceva ce-ţi place,
Lupţi
pe viaţă şi pe moarte.
Luptă
şi vei câştiga,
Biruinţa
e a ta.
Vei
ajunge sus în cer,
Nu
în iad cu Lucifer.
Pe
unde a apărut,
Maria
jos pe pământ,
Cu
semne şi cu mesaje,
Curând
nu va mai apare,
Doar
o perioadă scurtă,
Când
pe toţi ea vă salută,
Pentru
lume bun rămas,
De
aţi vrut sau nu ascultaţi,
De
semne şi de cuvinte,
Ce
au fost şi sunt ‘nainte;
Aţi
văzut, s-au petrecut,
Şi
ce urmează de acum.
Ea
şi-a făcut datoria,
Mama
voastră ce-i Maria.
S-a
rugat, plâns pentru voi,
Pentru
acest timp şi de apoi.
Fiul
a strigat cu Mine:
Trezeşte-te,
nu dormi, lume,
Că-i
gata vremea şi timpul,
La
lume să dau răspunsul,
În
genunchi sau în picioare,
De
cum o vrea fiecare.
Liber
arbitru v-am dat,
Pentru
cer şi pentru iad.
Alarma
e generală,
Ceru-ntreg
lumea o roagă,
În
genunchi ca să se roage,
Pentru
timpul mai departe.
Veţi
fi toţi purificaţi:
Neştiutori,
talentaţi,
Cerşetori
şi mari savanţi,
Rugaţi-vă
să scăpaţi,
Cu
viaţa care v-am dat,
Pentru
cer, nu pentru iad.
V-am
vorbit, dar Mă opresc,
Ce
vă sunt Tatăl Ceresc.
25.11.2017, ora 16:22 Anton Ciobanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu