marți, 7 februarie 2017

Profeţia, parte organică a Bisericii lui Isus Cristos

Îi salut cu multă iubire pe stimaţii ascultători radio, acum, în perioada sfântă a Postului Mare care, potrivit mesajelor profeţilor, va fi un post memorabil. De aceea, profeţii timpurilor noastre ne zoresc către convertire şi către rugăciunea regulată a Rozarului. Să răspundem aşadar cu bucurie la această chemare a Domnului Isus pe care ieri, în prima duminică a Postului Mare, ne-a adresat-o prin pana Sfântului Evanghelist Marcu: „Convertiţi-vă şi credeţi în Evanghelie!” (Mc 1,15)
A crede în Evanghelie nu înseamnă altceva decât să-mi transform viaţa, în totalitate, conform învăţăturilor cristice cuprinse în ea. Prezenta emisiune o dedic ca un preambul, întrucât cred că este necesar să clarific unele concepte eronate care se ivesc permanent, ca obiecţii sau ca o puternică rezistenţă, împotriva apariţiilor şi a profeţiilor, respectiv împotriva intervenţiei extraordinare a lui Dumnezeu. Aşadar, este fără nici un echivoc – ceea ce am amintit şi în prima emisiune – că aceste dese intervenţii extraordinare ale lui Dumnezeu denotă situaţii de urgenţă. Despre faptul că marea parte a omenirii trăieşte în păcat, respectiv alege ca mod de viaţă firesc calea morţii spirituale şi, dacă acest stil de viaţă continuă tot aşa, consecinţa directă va fi osânda. Aşa cum a spus Sfântul Ioan: „moartea cea de-a doua”.
Dacă privim în trecut, am putea vedea că însăşi istoria dovedeşte că intervenţiile extraordinare ale lui Dumnezeu au dezvăluit întotdeauna pericole. Pe parcursul istoriei, când omenirea s-a confruntat cu mari pericole, pe care şi le-a atras asupra sa tocmai din cauza propriilor răutăţi, Dumnezeu întotdeauna a atenţionat omul prin profeţii săi şi i-a cerut să părăsească această cale a păcatului, să se întoarcă la El şi să înceapă o nouă viaţă. Dacă luăm Biblia şi începem să citim, atunci putem vedea că vom găsi un şir întreg de asemenea exemple. Avem exemplul lui Noe. Cunoaştem cu toţii istoria potopului, atunci când Dumnezeu înştiinţează clar omenirea de atunci că, în cazul în care oamenii nu se convertesc îi va ajunge pedeapsa. Pe Noe l-a trimis la ei ca şi profet. Dar, din păcate, nici atunci nu au ascultat de profet, nu s-au convertit şi, astfel, i-a ajuns din urmă pedeapsa lui Dumnezeu. Sau avem cazul oraşului Ninive – acesta este un alt exemplu şi, slavă Domnului, unul pozitiv – când oamenii din Ninive ascultă, ca unul, de profet şi scapă. Ce minunat! Atunci când părintele Livio Fanzaga a făcut un interviu, în direct la Radio Maria Italia, cu Mirjana Dragicevici, şi ea a spus că, deja, unele pedepse nu pot fi evitate ci doar atenuate cu rugăciune şi convertiri, atunci părintele Livio a întrebat vizionara:
„Uite Mirjana, dacă, acum, întreaga omenire s-ar converti ca unul, nici atunci nu ar putea fi evitate pedepsele promise?”
Mirjana a răspuns doar atât:
„Ştii şi tu foarte bine că, din păcate, acest lucru este imposibil”.
Dar să continui cu exemplele din Biblie: avem cazul Sodomei şi al Gomorei. Nici aceste două oraşe nu au luat în seamă cuvintele de avertizare ale lui Dumnezeu. Este cunoscută în Noul Testament şi profeţia distrugerii Ierusalimului pe care însuşi Fiul lui Dumnezeu a prorocit-o. Apoi, lăsaţi-mă să vă amintesc şi evenimente mai apropiate de timpul nostru ca, de exemplu, apariţia de la La Salette, care a început în toamna anului 1846, exact cu doi ani înainte de izbucnirea revoluţiei franceze. Şi atunci Dumnezeu a atenţionat lumea: dacă nu porneşte pe calea cea bună, atunci trebuie să se aştepte la pedeapsă. 
Să vorbim şi despre apariţia de la Fatima, în care a fost profeţită cu mare precizie izbucnirea revoluţiei bolşevice şi propagarea doctrinelor sale false, precum şi urmările sale nefaste pe care le simţim chiar şi acum. La Fatima a mai fost profeţit şi al Doilea Război Mondial – dacă omenirea nu se converteşte. Repet: s-ar fi putut evita acest război teribil şi nimicitor. Conform cuvintelor Sfintei Fecioare, al Doilea Război Mondial a fost legat de anumite condiţii, dar, din păcate, Biserica noastră şi omenirea nu au răspuns nici atunci la chemarea divină. Apoi, profeţiile de la Fatima şi astăzi prezintă spectrul unui al treilea război mondial, care, din păcate, conform unor profeţi, este de neevitat. Eventual, prin tot mai multe convertiri şi prin multă-multă rugăciune, poate fi atenuată desfăşurarea lui. Şi toate acestea pentru ce? Repet: pentru că nici Biserica şi nici lumea nu au reacţionat, timp de decenii, într-un mod eficient la apelurile repetate ale celor din Ceruri, şi nu o fac nici acum. Aşadar, când în lume se ridică tot mai mulţi profeţi şi apariţiile se tot înmulţesc, atunci, acesta este un semn sigur că societatea epocii respective s-a prăbuşit din punct de vedere moral. Dumnezeu, în nemărginita Sa milostivire, dând încă şanse de redresare omenirii, apelează la soluţii extreme: deschide canalele extraordinare ale harurilor cereşti şi acestea nu sunt altceva decât profeţiile şi apariţiile. La fel ca şi noi, oamenii, când, dintr-un oarecare motiv se bulversează cursul firesc al vieţii sociale, ca de exemplu din cauza unui cutremur, incendiu, sau altă calamitate naturală, atunci guvernul instaurează pe teritoriul respectiv o situaţie de urgenţă şi face asta ca să salveze ce mai poate fi salvat. Aşa face Dumnezeu acum, cu noi, pentru că ne iubeşte foarte mult şi nu vrea să ne piardă pe vecie.
Luând în considerare toate acestea, nu pot accepta acele lozinci ieftine – indiferent din gura cui se fac auzite – că nu avem nevoie de apariţii şi de profeţi sau, dacă acestea tot există, atunci nu trebuie să ne batem prea mult capul cu ele pentru că nu sunt importante, ne descurcăm foarte bine şi fără ele, iar noi ştim ce trebuie să facem pe planul credinţei şi al virtuţilor, pentru că Domnul Isus ne-a spus tot ce trebuie să ştim. Toate acestea sunt consemnate în revelaţia oficială.
Minunat! Exact acest lucru îl spune şi Domnul Isus, doar că mai adaugă ceva: că, într-adevăr, El ne-a făcut cunoscut tot ce trebuie ştiut pentru mântuire, însă problema este că aceste învăţături au ajuns la urechi surde, iar noi nu ne trăim existenţa zilnică în conformitate cu poruncile lui Dumnezeu, ci după bunul nostru plac, mai ales în păcate grave. Dumnezeu îi trimite pe vizionari tocmai pentru a ne avertiza despre aceste omisiuni uriaşe, din pricina cărora ne-am aruncat în braţele satanei.
Apoi, mai sunt şi alte lozinci cunoscute, care nu sunt bune de nimic decât doar pentru a rămâne pe calea blestemată a mediocrităţii, care este mesagerul sigur şi prevestitor al morţii spirituale, şi care spun aşa: „Chiar dacă nu acceptăm aceste mesaje, cu toate că unele sunt recunoscute de Biserică, noi tot ne putem mântui”.
Ei bine, nu, dragul meu prieten, nu este aşa! Asta este o lozincă  de doi bani, de autojustificare ieftină, care este bună doar pentru a-ţi împietri inima şi mai mult şi pentru a te îndepărta şi mai tare de Dumnezeu, în capcana teoriilor tale eronate. Nu avem voie să uităm că, în spatele neacceptării profeţiilor stă o spiritualitate eronată care defineşte modul de gândire şi de acţiune al persoanei în cauză. Erorile şi jumătăţile de adevăr sunt capcane bine mascate ale satanei, care întotdeauna ascund pericole. Eroarea rămâne întotdeauna eroare, indiferent sub ce argument convingător este ascunsă. Aşa cum lupul va da naştere întotdeauna unui pui de lup, şi eroarea, întotdeauna va da naştere la o eroare.
Domnul Isus se plânge fiecărui vizionar, fără excepţie, de indiferenţa accentuată a oamenilor şi, printre ei, chiar foarte mulţi creştini care, de asemenea, Îl resping sau sunt indiferenţi faţă de profeţii. Referitor la aceasta Domnul Isus spune:
„A sosit timpul ca toţi cei care sunt împotriva Mea să fie traşi la răspundere, pentru că, în orice caz, ei împiedică planul de mântuire al lui Dumnezeu. Dacă nu eşti sigur de veridicitatea unei apariţii, atunci prosternează-te în tăcere şi roagă-te! Cere Duhului Sfânt să-ţi arate calea cea dreaptă şi adevărul, dar sub nici o formă nu ai voie să-i împroşti cu injurii pe profeţii Mei!”
Am amintit deja stimaţilor ascultători într-o emisiune anterioară că profeţia, în sine, este parte organică a Bisericii lui Cristos. Acest cuvânt, „organic”, înseamnă că este strâns legată de ea, adică inseparabil, şi nu se poate fără aceasta.  Domnul Isus repetă toate aceste adevăruri într-un mesaj dat binecunoscutei vizionare Vassula, în data de 2 aprilie 1989.
În încheiere aş dori să dau citire acestui mesaj:
Vassula întreabă:
„Doamne, de ce unora le este atât de greu să îi accepte pe profeţii acestor timpuri şi cuvintele pe care Tu le rosteşti?”
Isus răspunde aşa:
„Adevărat vă spun, că oile Mele Îmi recunosc glasul”.
Deschid acum o paranteză şi spun cu curaj că, dacă tu nu recunoşti glasul lui Isus în aceste profeţii, atunci nu aparţii turmei Sale.
Vassula întreabă din nou:
„Dar, Doamne, scepticii nu sunt convinşi nici dacă văd vindecări sau dacă mari păcătoşi se convertesc”.
Răspunsul lui Isus:
„Vassula! Nu ar fi convinşi nici chiar dacă cineva ar învia în faţa ochilor lor. Profeţia lui Isaia se referă la ei: Cu auzul aud, dar nu înţeleg, de văzut văd, dar nu pricep; căci s-a împietrit inima acestui neam, urechile le-au devenit surde şi şi-au închis ochii de teamă ca nu cumva să vadă cu ochii, să nu audă cu urechile şi inima lor să nu înţeleagă, ca să nu se întoarcă la Mine şi să-i vindec! Mulţi uită – spune Domnul Isus – că profeţii sunt, de asemenea, mădulare ale trupului Meu. V-am dat harul de a putea alcătui o unitate. Dragi copii, pe unii i-am făcut apostoli, pe alţii preoţi sau învăţători, iar pe alţii i-am făcut profeţi ai vremurilor de restrişte. De ce atât de multă lume se miră de acest lucru şi de ce nu îi acceptaţi pe profeţii Mei? Cum poate funcţiona Trupul Meu dacă unul din mădularele sale este tăiat? Am obosit să-Mi tot sfârtecaţi Trupul. Fiica Mea! Tu acceptă-i cu iubire pe cei care te prigonesc şi nu îi judeca! Profeţii Mei vor fi întotdeauna prigoniţi, vor fi condamnaţi, biciuiţi, asupriţi, alungaţi dintr-un oraş într-altul; ei sunt priviţi cu dispreţ şi sunt răstigniţi. Astfel, atrageţi asupra voastră sângele fiecărui om sfânt vărsat pe pământ. Sfânta Scriptură nu minte niciodată, Eu sunt Cuvântul.”
Iar la sfârşit îmi iau la revedere de la dragii mei ascultători cu versetul al 15-lea din Psalmul 105:
„Nu vă atingeţi de cei unşi ai mei şi nu le faceţi rău profeţilor mei!”
Urez tuturor, în continuare, un post binecuvântat!
Să ne auzim din nou cu bine!

Emisiune difuzată în data de 27 februarie 2012
A doua parte din cartea "Deschidere către lumea apariţiilor",autor pr Selymes Josef
(Emisiuni transmise la Radio Maria Transilvania 2012-2013)


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu