Întrucât am fost şi sunt Domnul şi
Judecătorul tuturor lucrurilor, Tatăl Meu Mi-a dat domnia şi puterea deplină
asupra tuturor făpturilor.
Însă nu Mi-am folosit această putere deplină în timpul
pelegrinării Mele pe pământ, ci în toate hotărârile şi faptele Mele am căutat
să-i aduc plăcere Tatălui şi să fac Voia Sa.
Şi, cu toate că aş fi putut împărţi şi dărui harurile în mod nemijlocit,
nu am făcut aceasta ci am cerut totul de la Tatăl Meu. Doar după înviere M-am folosit
de dreptul Meu deplin de stăpânitor. Această abandonare şi prosternare făcută
pe parcursul vieţii Mele pământeşti au fost atât de plăcute Tatălui încât Mi-a
dat cu dărnicie tot ce am cerut de la El. Dar şi această prosternare a fost o
ispăşire pentru acea libertate în care fraţii Mei îşi trăiesc viaţa după bunul
lor plac şi nu se supun voinţei Dumnezeieşti.
Ei vor să dispună de propria voinţă
aşa cum vor – chiar dacă glasul conştiinţei îi mai atenţionează că ar trebui să
se supună mereu poruncilor Dumnezeieşti – dar ei, dimpotrivă, vor să fie
proprii lor stăpâni.
Tatăl a primit jertfele Mele şi, ca
răspuns la acele oferiri, s-a arătat îngăduitor faţă de toată lumea arătându-şi
marea iubire.
Cei care încă astăzi nu s-au supus
poruncilor Dumnezeieşti, odată tot vor trebui să o facă şi, din acel oment încolo,
vor îndeplini în toate Voinţa lui Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu