Viaţa lăuntrică a lui Isus - Suferinţa membrelor

În timpul petrecut în pântecele Mamei Mele, am fost privat de utilizarea simţurilor. Dar nu am putut să Îmi folosesc nici mâinile şi nici picioarele. Aproape că am fost răstignit, întrucât eram atât de îngrădit în mişcare.

Am oferit Tatălui şi aceste suferinţe ca ispăşire pentru multele şi marile ofense care-L ating prin păcatele săvârşite de întregul neam omenesc prin folosirea mâinilor şi a picioarelor. 

Am văzut clar păcatele săvârşite cu aceste membre de către fraţii Mei. Am văzut pe fiecare om din toate timpurile. Am văzut fiecare pas şi fiecare mişcare făcută. M-a cuprins o mare durere la vederea fărădelegilor lor, cu care Îl rănesc pe bunul Dumnezeu.

Fraţii Mei au primit simţurile şi membrele pentru a le folosi spre folosul lor şi spre mai mare slavă a lui Dumnezeu- dar ei fac total pe dos: le folosesc în dauna sufletului lor şi spre ocara Tatălui Ceresc.

Datorită oferirii Mele, Tatăl a fost îndestulat şi a fost dispus să ierte  fiecăruia , ori de câte ori se vor întoarce la El cu căinţă. Am cerut să dăruiască fiecăruia atâta putere şi har cât este necesar pentru a se putea îndrepta. Să umble înaintea lor cu lumina  şi călăuzirea Sa Dumnezeiescă şi să le conducă paşii şi munca spre desăvârşire. Aceste rugăminţi i-au plăcut Tatălui Meu şi de atunci le îndeplineşte continuu.

Doar voinţa umană încăpăţânată şi împietrită împiedică efectele harului Dumnezeiesc. Omul respinge harul lui Dumnezeu, se complace în deciziile sale de neclintit şi instictele sale,  îşi satisface propriile dorinţe şi ignoră Voinţa lui Dumnezeu. Şi astfel alungă din inima sa harul Dumnezeiesc şi, prin falsele străluciri ale viciilor sale ce produc orbire sufletească, întunecă acea lumină pe care Tatăl Meu i-o dă.

L-am mai rugat pe Tatăl ca toţi cei care simt durere în membrele lor datorită proniei Sale necunoscute să poată îndura suferinţa cu răbdare.

L-am mai rugat să dea haruri deosebit de multe celor care, renunţând la sine şi exersând virtuţile, îşi utilizează membrele spre mai mare slavă a lui Dumnezeu. Iar Tatăl a arătat îndurare faţă de rugămintea Mea: şi poţi vedea şi tu că atunci când cineva se străduieşte spre virtute şi lepădare de sine, cât de mult şi minunat îl sprijină harul Dumnezeiesc.

Toate acestea, logodnica Mea dragă, sunt roade ale rugăciunilor Mele.

Dar cei care în mod nesăbuit alungă din inima lor şoaptele Dumnezeieşti, se chinuiesc mereu pentru că tot trebuie să îndure ceea ce Tatăl le-a destinat.  Prin voinţa lor de împotrivire şi în disperarea lor, deja de aici de pe pământ încep să sufere chinurile iadului. Dar ar putea scăpa de ele dacă s-ar supune voinţei Dumnezeieşti. Am pătimit nespus de mult pentru ei, fiindcă a trebuit să văd că tot ceea ce am îndurat şi toate rugăciunile Mele, pentru ei au fost în zadar. Am privit cu mare compasiune la ei, dar şi aceasta s-a dovedit a fi zadarnic. Nu au vrut să se abandoneze Tatălui Meu.

Aşa a făcut şi Ierusalimul. Oh, câte lacrimi de durere am vărsat pentru el ca să îndepărtez distrugerea lui, dar lacrimile Mele nu au folosit fiindcă, în încăpăţânarea lor, s-a împotrivit harului.

http://metropolita.hu/2011/06/jezus-benso-elete-a-tagok-szenvedese/