Întrucât eram în
deplina capacitate a raţiunii Mele, am simţit în toate simţurile o suferinţă de
nedescris, fiindcă a trebuit să fiu în acest loc strâmt.
În întunericul
pântecelui matern am oferit lipsa de lumină a ochilor Mei pentru toate
păcatele comise cu simţul văzului.
Faptul că nu am
putut să-Mi folosesc ochii Îmi producea un chin destul de mare. Am văzut,
logodnica Mea dragă, cum mulţi –din cauza curiozităţii lor – cât de tare
păcătuiesc cu acest simţ. Am mai văzut şi câte păcate groaznice izvorâte din
folosirea abuzivă a ochilor se comit rănindu-l pe Tatăl Meu.
Am lăcrimat de mai
multe ori. Chiar dacă acestea au fost doar picături, valorea lor a fost atât de
mare, încât au oferit ispăşire Dreptăţii Dumnezeieşti pentru toate acele păcate
pe care oamenii le comit cu ochii. Lacrimile Mele au căpătat acea valoare mare,
datorită iubirii cu care le-am vărsat.
Tatăl Mi-a promis că va da acest mare har tuturor păcătoşilor
care, cu o inimă sinceră, doresc darul lacrimilor părerii de rău. Şi azi,
mulţi-mulţi păcătoşi sunt atinşi de
acest efect, de asemenea şi mulţi drepţi. Pe primii, darul lacrimilor căinţei îi
îndreptăţeşte spre ispăşire, iar cei din urmă, au parte de darul lacrimilor
pentru a câştiga o cât mai mare cinste şi mângâiere pentru viaţa veşnică. Am
întărit aceste cuvinte spunându-le discipolilor Mei următoarele cuvinte: “
Fericiţi cei ce plâng că aceia vor fi mângâiaţi.”(Matei 5,5)
Prin puterea
suferinţei privării văzului Meu, am cerut Tatălui în mod deosebit acel har
pentru cei care, din iubire pentru Mine, se privează singuri de la a privi la
lucruri cochete şi deosebite, ba mai mult, nu se uită nici la cele permise, ca
să o facă mereu cu o spiritualitate de neclintit.
L-am mai rugat pe
Tatăl să le dea putere celor care şi-au pierdut lumina ochilor din cauze
naturale şi potrivit intenţiilor Sale, ca să îndure această orbire şi să-i
liniştească faptul că a fost potrivit Voinţei şi Proniei Dumnezeieşti. Tatăl a
primit această rugăminte cu mare drag şi Mi-a promis că le va da ajutorul Său
plin de iubire. Şi, într-adevăr, cei care se oferă Lui cu o iubire filială, El li se va arăta ca
Părinte al Îndurării.
Să ştii, logodnica
Mea, că atunci când am rostit aceste rugăciuni, în sufletul Meu i-am văzut pe
toţi aceia care sufereau din cauza ochilor. Erau toţi în faţa Mea, i-am privit
pe fiecare dintre ei. I-am iubit cu o iubire de frate şi am obţinut pentru ei
haruri Dumnezeieşti îmbelşugate.
În înţelepciunea
Mea nemărginită, am văzut şi fiecare nenorocit care cu ochii lor Îl rănesc pe
Tatăl Meu. Am văzut că, în încăpăţânarea lor, nu vor să se îndrepte. Pentru ei
nu am putut obţine acest har fiindcă ei nu vor să accepte insuflările şi
harurile Dumnezeieşti. Am privit la ei cu compasiune şi L-am rugat pe Tatăl ca,
chiar dacă nu se lasă influenţaţi nici de Îndurarea Lui şi nici de Meritele
Mele, atunci măcar să nu îi pedepsească cu deplina severitate a dreptăţii, aşa
cum a făcut-o înainte cu mulţi.
Cei care din
curiozitate au privit la lucruri interzise, mai demult au avut parte de pedepse
mai severe, aşa cum s-a întâmplat şi cu soţia lui Lot.
Tatăl Mi-a ascultat
rugămintea. A promis că – datorită meritelor şi rugăciunilor Mele- îi va
pedepsi mai puţin sever şi va îndura chiar şi ofensele. Oh, altminteri oare ce
ar deveni ei? ...Oare cu câte stane de sare şi alte pedepse grele nu ar fi
plină lumea din cauza curiozităţii păcătoase a ochilor lor?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu