Atât am avut de scris

-Scrie, Antoane, spune Tatăl:

Ca tine nu a scris altul,

Ci cât toţi, tu la un loc,

Ai scris ce Eu ţi-am spus tot.

Acum îţi fac o surpriză:

Să priveşti de pe baliză,

Ca să vezi ce Eu ţi-am spus,

Cum Semnul vine de sus.

-Doamne, aşa scriu demult,

Dar Semnul nu a sosit!

-Fii tare şi fii bărbat,

Îţi spune Cel PreaÎnalt.

-Te ascult, eşti Creatorul,

Doar Tu poţi trimite Semnul.

-La geam îndată îl vezi,

Să te bucuri, minunezi.

-Păi, Doamne, de când aştept,

Ca să-l văd, să-ţi mulţumesc,

Să trăiesc şi acest moment,

Cu Isus să mă întâlnesc,

Faţă-n faţă şi-n privire,

Să mă uit şi El la mine!

Doamne, de să nu cred,

Este timpul ca să-L văd,

Pe Isus plin de lumină,

Şi în glorie divină,

La noi ca să stea de vorbă,

În jur de un sfert de oră?

-De vrei spune, de nu, nu,

Dar Semnul vine acum.

Este noapte, aşa va fi,

Ziua când El va veni.

-Nu mai spun, Doamne, eu tac.

Am mai spus, nu s-a întâmplat.

-Ca să faci cum vrei acum,

Îţi dau voie şi îţi spun.

-Dar o să mă mai gândesc,

Poate spun, poate vorbesc,

Asta la îndemnul Tău,

Ce-i de bine sau de rău.

Doamne, e amiază în noapte,

Eu ascult a Tale şoapte.

Ce ne spui, pare şocant.

-Ce îţi spun e adevărat.

-Trec fiori cum trec călduri.

-Va fi azi sau poate mâine.

A trecut de miezul nopţii,

Ceasul bate ora sorţii,

De anunţ pentru spovadă,

Ce va fi universală.

-În acest timp comprimat,

Stat de vorbă şi plecat,

Isus Fiul ce aşteaptă,

Să coboare, să vorbească.

Nu-L vedeţi, doar vă vorbeşte,

În Duh lumină soseşte.

Pentru noi va fi mister.

M-am obişnuit şi cred,

De cum scriu şi cum trăiesc,

Să văd şi asta doresc.

-Acum zilele trecute,

Au fost nişte luminiţe,

Ce le-ai văzut şi dispărut,

Prin casă la geam privind.

Nu e glumă, e mister,

Ai ajuns asta să vezi.

După asta te salt sus,

Cu vântul Duhului Sfânt.

Purgatoriul l-ai trăit,

Cât ai fost jos pe pământ.

Crucea ai purtat-o frumos,

Pe unde cu ea ai fost,

Pe înnorat, ploaie şi pe vânt,

Şi prin cald, şi ger cumplit.

Crucea ta în geantă a fost,

Ai purtat-o peste tot:

În maşină, avion,

Şi pe jos, şi când în tren,

Şi aproape, şi departe,

Şi afară, şi prin cetate.

Acum ai ajuns la finiş,

Şi ai premiul de primit.

Pe piedestal, sus în cer,

Ţi-l va da Marele Domn,

Regele, Tatăl Ceresc,

Stând pe tron împărătesc,

Şi cu tine va vorbi,

Ce în veci cu El vei fi.

Tu eşti jos, dar lângă Mine,

Ţi-am mai spus, dragă copile.

De când în Franţa ai fost,

De atunci nu mai eşti jos.

Te-am ridicat lângă Mine,

Şi ţi-am dat alte veşminte.

Ca să le îmbraci urmează,

După Semn, pe la amiază.

Va începe s-adie vântul,

Ce îl va bate Sfânt Duhul,

Peste tot în lumea întreagă,

Ca toată lumea să vadă,

Că ce-ai scris nu ai minţit.

Te voi sălta ca un fulg,

Din Suceava de la tine,

Şi cu toţi ceilalţi din lume.

Va fi cum nu aţi mai văzut,

Voi urcând, lumea privind

Spre voi ce i-aţi părăsit,

Ce nu va fi de crezut,

Însă şi trupul ei văzând,

Şi aminte aducând,

Că doar locul a rămas,

Unde ai fost ridicat.

Îşi vor aminti, vor plânge,

De cum s-au purtat cu tine.

Tu pică nu le-ai purtat,

Le-ai vorbit şi ai iertat.

Tot ce s-a îndreptat spre tine,

Ai răbdat, n-ai spus la lume.

Cu săgeţi şi cu torpile,

Ei au aruncat în tine,

Şi din casă, şi de afară,

De a fost zori, de a fost seară.

De a fost miez de zi sau noapte,

Le-ai cărat, dus mai departe.

Adineauri Eu ţi-am spus,

E gata şi ai ajuns,

La final, la al tău concurs,

Eşti pe piedestal, eşti sus.

Pe o carte ai jucat,

Şi iată, ai câştigat,

Cu asul ce ţi l-am dat:

Cu spovadă, post, rugat.

Cu mesaje şi peceţi,

Ai umblat mai peste tot.

Nici mai puţin, nici mai mult,

Cum ai făcut Mi-a plăcut.

Cu poşta, prin internet,

Ai trimis totul direct,

La cei care ţi i-am dat,

Cu ei de comunicat.

Prin poştă şi telefon,

Cu mesaje şi cupon,

Pe unde ai fost, trecut,

Iată că ai ajuns sus;

Cu piedici şi cu dojană,

Scos din casă, pus otravă.

N-ai ştiut, dar ai crezut,

Din ateu ca să fii sfânt.

Ai fost, eşti cu adevărat,

Şi ţi-am acordat un grad.

E meritul tău, copile,

Este sus în cer la Mine.

Pentru merit, pentru grad,

Ai răbdat, ai îndurat.

N-ai lovit, n-ai înjurat,

Din gură n-ai blestemat.

La insultă n-ai răspuns,

Ai fost cinstit şi supus.

Pentru bun simţ şi respect,

Ai primit acest brevet.

E o comoară, e un drept,

Asta-i calea pentru cer,

Nu de întors, numai de dus.

Pe veci vei rămâne sus,

Şi de acolo vei trimite,

Rugăciuni şi haruri multe,

La ai tăi, la lumea întreagă.

Cum la sfinţi, la tine roagă.

Atât ai avut de scris.

Se va citi în alt timp.

Tatăl ţi-a spus, ţi-a dictat,

Şi la cer te-am ridicat.

Eşti cu Mine, sunt cu tine,

Şi în cer ca jos în lume.

-Urmează să înţeleg, trăiesc,

Că sunt jos, dar sus în cer.

         16.01.2015, ora 01:13 Anton Ciobanu