Ca fiul risipitor

Domnul spune că nu-i bine,

Ce se îndreaptă spre lume.

Ca şi răspuns de la Domnul,

Curând începe potopul.

Domnul demult a vorbit,

Dar nu a primit răspuns,

Spunând lumii să se roage,

La credinţă a se întoarce.

Liturghie şi spovadă,

Şi fapte bune să facă,

Fără fugă, fără stres,

Dar nimic n-aţi înţeles.

Iată că s-a umplut sacul,

Şi s-a făcut greu bagajul.

Aşa că e greu de dus,

Ne spune Domnul de sus.

Aţi adunat, aţi făcut,

Ce Domnului nu-i plăcut.

El a spus că o să vină,

În timpul cel de pe urmă.

Ăsta-i timpul, nu e altul,

Când El începe asaltul.

Nu aţi vrut să-L ascultaţi,

Pe cel rău să-l ignoraţi.

Pe mulţi v-a ademenit,

Şi voi de el v-aţi lipit.

Aprobându-vă în toate,

Aţi lăsat cele curate,

Cele ce-au fost de la Domnul.

Voi aţi vrut a fi potopul.

Când vă veţi gândi că-i bine,

Atunci cu asaltul vine.

Nu e glumă, îi pregătit,

Aşteptând atâta timp,

Cu arme ce sunt secrete,

Şi atâtea instrumente.

Ne spune: “Nu vă gândiţi,

Piept să ţineţi, reuşiţi?”

A sosit timpul şi vremea,

Ca să-şi arate puterea,

Ce-i divină şi măreaţă,

Că a spus ce vă aşteaptă:

Întâi Semnul, apoi potopul,

Că aţi aprobat avortul,

Căsătoria între voi,

Câte doi de acelaşi soi,

Şi imperii de avere,

Necinstite şi nedemne,

Omorând, spunând că-i drept,

Neavând bun simţ, respect,

Ce la Domnul preţ are,

Legile, poruncile Sale.

Domnul va nimici tot,

De la masoni pân’ la hoţi.

S-au grupat pe etaloane,

Care să fie mai tare.

A aprins focul şi smoala,

Domnul să înceapă treaba.

Ce furtună şi ce vânt,

Va începe pe pământ!

Va trânti şi va distruge,

Pe unde trece, ajunge.

Va lăsa totul curat,

Şi măturat, şi spălat.

Ce curăţenie face!

Domnului de toate-i place,

Şi se tine de cuvânt,

Cum a spus la început.

Să-L ascultaţi, nu e greu,

El aşa a spus mereu.

Nu v-a pus, nu a luat,

Cum aţi vrut voi aţi cărat,

Crucea pe care v-a dat-o.

Aţi aruncat-o, cărat-o.

La comandă a fost făcută,

La toţi a fi potrivită,

Că ştie la toţi măsura,

Şi cu inima, şi limba.

Pentru toţi a calculat,

Cât în minte şi în pas.

De-ai şti, omule rebel,

Ce mult te iubeşte El!

E Tată, dar e divin,

Pentru orişice copil.

Că greşeşte, nu greşeşte,

Pe toţi la fel îi iubeşte.

El nu bate, ci doar ceartă,

De îi ceri, pe loc te iartă.

Ai curaj iertare ai cere,

Pentru tot ce ai făcut rele.

Să-ţi dea voie, n-ai cerut,

Să greşeşti aşa de mult;

Ori poate vrei tu să-L ierţi,

Sau  poate ca să Îl cerţi.

Eşti copil, nu eşti părinte,

Fii ascultător, cuminte.

A ştiut să-ţi dea de toate,

De cărat sau duce-n spate.

Ţi-ai luat nasul la purtare,

Şi mergi pe altă cărare.

Lasă calea, lasă lumea,

Pe care tu mergi aiurea.

Cât ai timp şi cât mai poţi,

Te întoarce la grade 180.

Te aşteaptă şi îi e dor,

Ca de fiul risipitor.

Te iartă şi te îmbracă,

Dacă te întorci acasă.

Îţi pune inel în mână,

Să fii cu El împreună.

Ca să scapi de încurcătură,

Cere-i să te ia de mână.

Este Tatăl şi ascultă,

Orice rugă Lui făcută.

S-a dus timpul şi-i sfârşitul,

De răsărit asfinţitul

Tău şi al acelei vieţi,

Înspre care te îndrepţi.

De vrei linişte, lumină,

Şi să umbli prin grădină,

Cu iubire şi cu pace,

Însă ţie de nu-ţi place,

Nu insistă, nu forţează,

Cum vrei tu, aşa te lasă.

Dar nu uita, te-a creat,

Îi eşti copilul Lui drag.

De ce-ai făcut, ai greşit,

Pe cel rău l-ai părăsit,

Şi la El tu te-ai întors,

Să te ierte, Îl rogi frumos,

Şi ai să vezi ce bucurie!

În tot cerul veselie,

Că s-a întors acea oiţă,

Care umbla rătăcită,

La turmă şi la păstor,

Ca fiul risipitor.

                      17.12.2014, ora 19:16 Anton Ciobanu