Luptă între cer şi fiară

De pe scaun, doar un pic

Eu am vrut să mă ridic,

Însă o şoaptă îmi spune,

Să mai stau, ceva a scrie.

Întreb eu de la-nceput:

Acum cine mi-a şoptit?

-Este cerul şi sunt sfinţii,

Că acum vorbeşte lumii.

-Ce se-ntâmplă? Sunt sleit,

Că aşa nu am mai scris.

Păi chiar scriu, mă trec fiori,

Că suntem în sărbători.

E a treia zi de Crăciun,

Spune, cerule, să scriu.

De emoţii copleşit,

Tremur, e mai greu de scris.

Cerule, este o glumă?

Că şi răul stă la pândă?

-Ştii, ai scris că l-ai învins,

Tatăl Sfânt aşa ţi-a spus.

-Avalanşă aşa mare,

Peste mine să coboare,

Cu mari binecuvântări,

Cu atâtea haruri, stări…

Până acum îmi era frig,

Deodată m-am încălzit.

Ca o rouă, ca o ploaie,

A început să mă înmoaie.

Totuşi încerc să rezist,

Ca să scriu ce am de scris.

-Spune lumii că nu minţi,

Pe pământ sunt îngeri, sfinţi.

Cerul e acum pe pământ,

Prin ce aveţi de trecut.

-Mă-ngrozesc, un pic mi-e frică,

Ce este? Ce se întâmplă?

-Linişteşte-te, copile,

Că doar tu scrii pentru lume.

-Dar mă frământă ceva,

Până când eu voi afla.

Spune, cerule, te-ntreb,

Că vreau să mă liniştesc.

Este vorba sau chiar fapta,

Vine Semnul ca săgeata?

-Păi, ţi-ai dat singur răspuns,

La întrebarea ce ai pus.

Aşa vorbeşte întreg cerul,

Că acum o să vedeţi Semnul.

Arhangheli, îngeri şi sfinţi,

Pe pământ sunt coborâţi,

De Tatăl ce-i Creatorul,

Sărbătorind cu voi Semnul.

Nu a mai fost o zi mare,

Ca o aşa sărbătoare,

Cu toţi îngerii şi corul,

Care cântă pentru Domnul,

Şi Îl roagă ne-ncetat,

Ca voi toţi să fiţi iertaţi,

Că satana v-a înşelat,

De aţi căzut în păcat,

Precum Eva şi Adam,

Au căzut de pe divan.

Multe îndrugă, multe spune,

La el să se ducă lume.

Acum vedeţi şi simţiţi,

În ce viaţă voi trăiţi.

Acum se dă lupta finală,

Între cer şi între fiară.

E o bătălie cruntă,

Şi văzută, şi trăită,

Între voi ca niciodată,

Între fiu şi între tată;

Mama cu fiica se luptă,

Cu fapte şi vorbă multă,

Ca la şatră, ca la cort,

Ce demult aşa n-a fost.

Trece timpul, vine altul,

În care nu va fi dracul.

De asta e turbat, nebun,

Făcând rău şi mult surghiun.

Toată lumea o frământă,

S-o adune, s-o distrugă,

S-o dezbine, s-o despartă,

Familie să nu fie întreagă.

De nu coborau, îngeri, sfinţi,

Mai că toţi eraţi pierduţi.

Vă stau în spate, vă stau în faţă,

De la cel rău să vă scoată.

De-aţi vedea ce legiuni,

Cum aleargă ca nebuni!

Înarmaţi c-un arsenal…

De la ac pân’ la pumnal.

Cu tot ce are se luptă,

Poate, poate el câştigă.

Are bombe, are arme,

Vapoare şi avioane.

Cu arme sofisticate,

Atacă din orice parte.

Muniţia lui e cam gata,

I s-a micşorat armata.

Tatăl pecetea a dat,

S-o poarte a lui soldaţi.

Asta este ca un scut,

Şi nu e cum de trecut.

Se întoarce, de nu crapă,

Cum pe uscat şi pe apă.

Lucifer cu a lui elită,

Acum cu Domnul se luptă.

El ştie că nu câştigă,

Dar nu renuţă la luptă,

Până în cea din urmă clipă,

Când Domnul pe el aruncă.

Veci de veci rămână-n iad,

Peste el pune capac,

Ca nici vântul să nu intre,

Despre el nici mai aude.

Lupta între cer şi fiară,        

Acuma se desfăşoară.

     27.12.2014, ora 23:30 Anton Ciobanu