duminică, 10 decembrie 2017

Un simplu preot din Palermo, Sicilia, îşi înalţă vocea împotriva bisericii false, un model de credinţă şi curaj.


Interviu cu pr Minutella: Suspendarea si dubla excomunicare: “Acestea sunt medalii de onoare” “Rezistati, rezistati, rezistati!"

"Resist, Resist, Resist": CFN Exclusive Interview with Fr. Alessandro M. Minutella

Un simplu preot din Palermo, Sicilia, îşi înalţă vocea împotriva bisericii false, un model de credinţă şi curaj.
"Rezistaţi, rezistaţi, rezistaţi!” interviu exclusiv al Catholic Family Network cu Părintele Alessandro M. Minutella

“Sunt uluit că sunt încă singurul în Italia.”
Suspendarea şi dubla excomunicare: “Acestea sunt medalii de onoare”
“Rezistaţi, rezistaţi, rezistaţi!"
Părintele Alessandro Maria Minutella este un preot italian din arhidioceza Palermo. Născut în 1973 şi hirotonisit în 1999, el a devenit cunoscut luna trecută şi vorbitorilor de limbă engleză datorită unui video pe Youtube despre rezistenţa la Amoris Laetitia, exortaţia Papei Francisc.
Catholic Family Network a realizat un interviu cu părintele Minutella, primul de acest fel în limba engleză.

CFN: Părinte Minutella, până nu demult eraţi necunoscut în afara Italiei. Dar pe 16 noiembrie 2017 aţi fost dintr-odată prezentat lumii anglofone datorită unei traduceri a înregistrării video originale din limba italiană, “The Courage of [the] Truth” – care fusese postată pe 9 noiembrie 2017 pe canalul de youtube Radio Domina Nostra . Traducerea în engleză a apărut sub titlul “Don Minutella and the Pope Francis Regime” (Don Minutella şi regimul Papei Francisc). La sfârşitul lui noiembrie avea 29000 de vizionări. Puteţi, vă rog să vă prezentaţi, cine sunteţi, când şi unde v-aţi născut şi aţi devenit preot, responsabilităţile pe care le-aţi avut?


Don Minutella: În primul rând aş dori să vă mulţumesc pentru această deschidere către lumea anglofonă, (pe care nu am prevăzut-o, deci este cu siguranţă Providenţială). Deja eram etichetat în Italia drept “o vedetă web”. Se vede de aici cum Mântuitorul nostru întotdeauna alege să îşi reveleze planurile Sale folosind instrumente mici, aşa cum face şi Sfânta Fecioară.
M-am născut în 1973 la Palermo, oraşul celor o mie de contraste, cunoscut în toată lumea doar prin mafia, dar un oraş cu multe faţete şi o mie de culturi, capodopera Mediteranei. În Evanghelia lui Ioan citim cum atunci când Natanail (Bartolomeu) a aflat de la Filip ca Mesia provenea din Nazaret a răspuns: “Din Nazaret poate să vină ceva bun?” (Ioan 1:46) Formarea mea spirituală a fost cu adevărat bogată. I-am avut ca maeştri spirituali pe părintele Giuseppe (Pino) Puglisi [beatificat în mai 2013] şi părintele Gabriele Amorth, SSP, renumitul exorcist, care a murit în septembrie 2016. Am intrat în seminarul din Palermo în octombrie 1992 şi am devenit preot acolo pe 27 decembrie 1999, prin oficiile Cardinalului Salvatore de Giorgi.
Am obţinut primul doctorat în Teologie sistemică în 2002 şi un al doilea în Istoria Dogmei şi Teologiei Spirituale în 2007, la Universitatea Gregoriană Pontificală. Am publicat mai multe lucrări.
Şi totuşi, nu am fost niciodată profesor universitar (întotdeauna am crezut că aceasta se datora fidelităţii mele pasionate faţă de Tradiţie), iar în 8 ani am fost păstor de trei ori în trei parohii muncitoreşti diferite de la periferie. Ele erau mereu pline de suflete, chiar şi în timpul săptămânii. Având în vedere că în înregistrările video reuşesc să mă fac înţeles de oamenii simpli, chiar vorbind despre teologie, totuşi este ironic când spun că un preot poate mirosi precum oile de la periferia Bisericii chiar şi în veşmântul preoţesc şi cu rozariul în mânecă, fara a recurge la excesele a ceea ce eu numesc astăzi “falsa biserică”.


CFN: Nu aţi studiat într-un seminar tradiţionalist, nu aţi fost făcut preot de către Societatea Sfântului Pius X (SSPX) sau Fraternitatea Sfântului Petru sau Institutul lui Cristos Rege Preot Suveran. Vă consideraţi un preot tradiţionalist? Respingeţi Conciliul Vatican II şi Liturghia Novus Ordo?

Don Minutella: Am un mare respect pentru grupările pe care le-aţi menţionat. Ca student la Roma, am avut posibilitatea să vizitez unul dintre aceste grupuri tradiţionaliste şi să mă bucur de dragostea lor pentru vechea liturghie, frumuseţea ritualului, spiritul de fidelitate autentică faţă de doctrina adevarată. Am ţinut legătura cu Institutul lui Cristos Rege, Preot Suveran fondat de Monsignor Gilles Wach, un preot care emană autenticitate Catolică.
Dacă astăzi sunt persecutat, aceasta se întâmplă pentru că am dovedit că sunt un preot tradiţionalist. Nu numai pentru că celebrez în Vechiul Rit în fiecare zi, dar aş spune mai adânc în spiritul Tradiţiei: venerarea Euharistică, devoţiunea Mariană, spiritualitatea preoţilor şi – la un nivel total teologic – opoziţia fermă faţă de noutăţile pastorale şi doctrinare.
Recunosc, ştiu că sunt considerat un pic excesiv ca ton (Cardinalul Burke şi Episcopul Schneider m-au rugat să folosesc un ton mai moderat!), dar am găsit o totală solidaritate şi un total sprijin din partea Catolicilor tradiţionalişti cu privire la conţinutul mesajului meu. Întrebarea pe care mi-aţi pus-o, necesită o reflecţie adâncă, dar voi răspunde. Conciliul Vatican II a creat un număr considerabil de confuzii, care sunt evidenţiate în prezentul context progresivist pentru a schimba spiritul Catolic sănătos. În cartea mea abia publicată şi care va fi tradusă în engleză, numită "Falsa biserică şi destinul ei", subliniez în primul rând chestiunea liturgică şi ecumenică; susţin ca în viitor (când rugăciunile şi sacrificiile noastre ne vor obţine din nou un papă Catolic), o corecţie a Conciliului – care a fost pastoral, nu dogmatic – va trebui să se facă şi cred că întreaga Biserică se va întoarce la Ritul Latin (Vechi).

CFN: Cum aţi ajuns la punctul de a face “Apelul către Papa Francisc” pe 26 martie 2017 (20000 vizionări pe youtube), şi apoi Omilia Istorică pe 31 martie 2017 (43 000 vizionări)?

Don Minutella: Apelurile mele au fost făcute din dragoste pentru Biserică şi spiritul Catolic sănătos care în timpurile noastre riscă să ajungă – la nivel teologic, liturgic şi pastoral – în situaţie de schismă. În cateheza mea de pe web, nu neglijez niciodată să mă refer la Al Treilea Secret de la Fatima. Voi, în Statele Unite, aţi avut mărturia Arhiepiscopului Fulton Sheen care, foarte precis a descris caracteristicile unei anti-biserici guvernate de Iuda Iscariotul, care va trăda Credinţa Catolică. Pentru mine, referinţa supranaturală este crucială. Am vrut să îmi joc cărţile la nivel maxim, chiar dacă plătesc un preţ scump pentru asta. Miza este mare: însăşi supravieţuirea Tradiţiei Catolice şi a Magisteriului.
Obtinerea unor clarificări cu privire la aşa-zisele “deschideri” din Amoris Laetitia a fost obiectivul apelurilor mele. Prea multă confuzie s-a produs din cauza lipsei de claritate. Biserica nu poate acorda niciodată unui cuplu divorţat şi recăsătorist dreptul de a primi Sfânta Împărtăşanie. Este o profanare dublă: atât a Euharistiei, cât şi a căsătoriei. Am descoperit că preoţii în Italia sunt prea speriaţi ca să reacţioneze şi astfel, rugat direct fiind de Sfânta Fecioară (într-un mod intim şi personal), eu am dorit să mă expun pe mine.

CFN: Vă puteţi explica brusca dumneavoastră îndepărtare din poziţia de păstor în Parohia Sfântul Ioan Botezătorul din regiunea Romagnolo la data de 27 iunie 2017? Nu a insistat Arhiepiscopul de Palermo, Corrado Lorefice, ca să nu fiţi suspendat?”

Don Minutella: Posibilitatea îndepărtării mele plutea deja în aer. În Italia devenisem cel mai stânjenitor “vorbitor” împotriva “deschiderilor”. Dar îndepărtarea mea a fost dusă la împlinire ca o lovitură de stat “pastorală”. 
A trebuit să îmi părăsesc parohia mea cea iubită chiar în ziua primirii scrisorii de eliberare din funcţie. Multe suflete au suferit şi au fost descurajate de metodele folosite de “biserica milostivirii”. Părea ca epurarea unui regim. Oricine nu gândeşte precum conducătorii trebuie să fie marginalizat şi exclus.
Arhiepiscopul Lorefice este, fără îndoială, unul dintre cei mai tineri şi promiţători reprezentanţi ai acestei biserici milostive, deci nu mă aşteptam la altceva decât la o condamnare. Între timp, mass media a început o campanie de defăimare împotriva mea prin programe deplorabile, deşi foarte urmărite; chiar şi televiziunea de stat, Rai 1, a difuzat un program în care eram prezentat ca întemeietorul unei “secte” fără a prezenta părerea opusă.
Lucrurile stau astfel: cel care se hotărăşte să rămână Catolic neclintit, Apostolic şi Roman, este considerat acum sectar; trebuie să aderi la luteranism, la noua biserică modernistă! Şi astfel, eu am păstrat tăcerea timp de 9 luni, aşa cum mi s-a cerut de către episcopul meu. Am înţeles clar că totul era doar o manevră nedemnă de a mă îndepărta. Deci m-am întors ca să apăr până la moarte adevărata doctrină Catolică. Pe de altă parte, aşa cum spune poverbul, “diavolul pune oalele pe cuptor, dar uită capacele”, programele prezentate de televiziunea de stat Rai 1 m-au adus în atenţia oamenilor obişnuiţi.


CFN: Aţi scris o scrisoare către Arhiepiscop pe 9 septembrie, punând în copie şi Congregaţia pentru Cler, în timpul recursului dvs canonic. Aţi confirmat că ţineţi toate doctrinele Bisericii, precum şi supunerea prin voinţă şi intelect faţă de Pontiful Romei. Prefectul pentru Congregaţii, Beniamino Cardinal Stella a replicat, spunându-vă că recursul a fost suspendat până pe 8 decembrie. A urmat o cerere fără precedent, “sugerată” de Cardinal: vi se cerea să faceţi o declaraţie de fidelitate publică faţă de papa Francisc pe reţelele de socializare. Atunci aţi cerut să ştiţi motivul acestei cereri, având în vedere că deja vă exprimaseţi fidelitatea faţă de Papă într-o scrisoare anterioară. Pe 9 noiembrie 2017, după aşteptarea fără răspuns, aţi fost deodată chemat la Arhidioceza Chancery. Ce v-a spus Arhiepiscopul?

Don Minutella: În realitate, Arhiepiscopul nu şi-a făcut deloc simţită prezenţa după îndepărtarea mea forţată ca preot. Nu era deloc interesat de unul dintre preoţii săi, deşi venise în Arhidioceză cu puţin timp înainte şi promisese că va fi “un părinte pentru toţi”. Susţin că el a fost forţat să se întâlnească cu mine la presiunea Sfântului Scaun. Arhiepiscopul ştie bine că eu nu sunt de fapt un eretic. Serviciul meu ca preot este cunoscut şi respectat în Arhidioceza, este clar cum m-am comportat în 18 ani de preoţie. Mulţi credincioşi din diferite părţi ale Italiei au depus mărturie în sprijinul meu în acest caz, deci presupun că nu-şi dorea să mă întâlnească. În orice caz, m-a informat că mă aşteptau două excomunicări, dacă nu declar public fidelitatea faţă de Papa Francisc pe internet. Aveam 48 de ore la dispoziţie ca să o fac. Între timp, am luat decizia să merg online, unde am declarat faptul că eu deja îmi exprimasem fidelitatea faţă de Pontiful Roman prin canalele corespunzătoare şi cu criteriile necesare, şi, mai mult, ca această cerere mi se parea un şantaj inacceptabil. Ştim apoi cum au decurs lucrurile.

CFN: De ce aţi refuzat să scrieţi sau să semnaţi o altă scrisoare?
Don Minutella: Fericitul John Henry Cardinal Newman a scris că va bea în cinstea conştiinţei sale şi apoi a Papei Francisc. Toată lumea vede că actualul pontificat este mai mult sau mai puţin ambiguu cu privire la cei divortaţi şi “recăsătoriţi”, dar nu numai în această privinţă. Deci, ca preot Catolic, luând în considerare mărturia eroică a Sfântului Athanasius sau a Sfintei Catherina de Siena, eu nu am ezitat să rămân ferm în legătură cu faptul că am făcut deja declaraţia de fidelitate faţă de Papă; fără să cedez în niciun fel şantajului inacceptabil al Cardinalului Stella. Sunt uluit că în Italia sunt încă singurul. Dar am suflete şi scutul Credinţei în inimă. Defensor Fidei: cât de mult mă mişcă această etichetare!

CFN: Totuşi, în anul care a trecut, Martin Luther a fost efectiv reabilitat. De fapt, Secretarul General al Conferinţei Episcopilor Italieni, Episcopul Nunzio Galantino, a numit recent revolta Protestantă “un eveniment al Duhului Sfânt”. Am aflat luna trecută că există o petiţie din partea Consiliului Pontifical pentru Cultură către Papa Francisc pentru a îndepărta monitum-ul doctrinar din 1962 al Vaticanului împotriva evoluţionistului modernist Teilhard de Chardin. În ciuda ecumenismului, a permisivităţii de facto şi “a milostivirii” prezentului Papă şi a episcopilor săi, aţi fost ameninţat cu două excomunicări. Cum este posibil? Pentru care ofense canonice sau delicte? Este aceasta echivalent cu a face închisoare pentru diferite sentinţe în acelaşi timp? De ce această discrepanţă: Luther este lăudat şi dumneavoastră sunteţi pedepsit?

Don Minutella: Mă refer la aceste aspecte pe larg în cartea mea recent publicată, care va fi în curând disponibilă şi în limba engleză. Luther constituie, în ansamblu, cea mai rea capcană a spiritului Catolic. Să îl aducem înapoi, să îl canonizăm aproape, demonstrează o direcţie filo-eretică.
Sora Lucia de la Fatima a spus în 1960 că dacă apelurile Cerului nu vor fi auzite şi se va lua decizia de a nu asculta cererile Fecioarei Maria de la Fatima, acesta va fi considerat de Dumnezeu un păcat împotriva Duhului Sfânt, care este de neiertat. Pedeapsa pentru aceasta, va fi orbirea Episcopilor şi a celor mai înalte nivele ale ierarhiei. Când în Italia, Secretarul General al Conferinţei Episcopilor Galantino, a spus că Luther a fost mişcat de Duhul Sfânt, când o statuie a lui Luther a fost expusă la Vatican, aniversarea revoltei Luterane a fost sărbătorită cu un timbru comemorativ, toate acestea sunt simptome decisive ale unei orbiri treptate, prevăzute de Sora Lucia.
Nu m-ar surprinde dacă aş fi excomunicat, chiar şi cu o excomunicare mai serioasă decât cea pe care a primit-o Luther. Biserica falsă de astăzi (din ce în ce mai neo-modernistă şi Luterană pe zi ce trece) nu poate decât să se debaraseze de un biet preot hotărât să rămână Catolic. Ceea ce a fost erezie ieri, este magisterium astăzi, ceea ce a fost Magisterium ieri, azi a devenit erezie. 


CFN: Ce i-aţi cere papei Francisc?
Don Minutella: Găsesc această întrebare un pic ireală. Se părea la începutul acestui Pontificat că Biserica va deveni mai deschisă, dar este mai izolată azi decât oricând. Cei care nu gândesc în acelaşi fel, sunt marginalizaţi şi condamnaţi. În orice caz, l-aş implora pe Papă să pună pe primul loc absolut subiectul Sfintei Euharistii. Isus s-a dăruit pe Sine în Euharistie. În prezentul magisterium, se pare că Euharistia (întotdeauna centrală în Magisteriul Catolic) a devenit un subiect irelevant. Această uitare corespunde cu un apel insuportabil (iritant, cicălitor) la temele sociale; în special la cea generală, privitoare la săraci, care în realitate risca să transforme Biserica într-un organism internaţional ce acţionează în favoarea claselor mai bogate. Isus este în centrul vieţii Bisericii. Unele întrebări, cum ar fi cea a primirii Comuniunii în mână (aşa cum a subliniat foarte corect Episcopul Schneider) sunt decisive.
Şi apoi subiectul reformării reformei; Liturghia merită o mai bună preocupare pastorală. Eu cred că un apel pentru redescoperirea Ritului Vechi este urgent, deoarece constituie o garanţie a unei mai bune protejări a Novus Ordo de experimentalismul creativ care a provocat enorme abuzuri. Mai mult decât atât, i-aş cere Papei Francis să expună într-un limbaj clar şi fără greş, nu unul ambiguu, abordarea din Amoris Laetitia a Împărtăşaniei pentru cei divortaţi şi “recăsătoriţi”. Subiectul Dubia prezentate de cei patru Cardinali (dintre care doi au şi murit de atunci) şi faptul ca în Polonia se spune un lucru, iar în Germania altul, sunt un avertisment îngrijorător al unei devieri ce riscă să producă o schismă internă.
Recentele declaraţii ale patriarhului Rusiei, Kirill, spun că am intrat cu siguranţă în acele timpuri prevăzute în Apocalipsă, ceea ce numai orbii nu reuşesc să vadă, şi de asemenea, declaraţiile Cardinalului Burke, care repetă mai mult sau mai puţin acelaşi lucru şi care duc în mod semnificativ la Al Treilea Secret de la Fatima, confirmă ceea ce vă spun. Eu personal susţin că lucrurile se vor înrăutăţi până când promisiunea Sfintei Fecioare de la Fatima va fi “împlinită”: “la sfârşit, Inima Mea Imaculată va triumfa”, ceea ce înseamnă că Biserica Romană Catolică Apostolică, singura Biserica adevarată care proclamă pe singurul Salvator al lumii, Isus Cristos, Mirele şi Fondatorul ei, va triumfa.
Între timp, eu cred că vom fi martorii, aşa cum s-a întâmplat deja la Conciliul Vatican II (dupa spusele lui Ratzinger), la manipularea Catehismului şi la insurgenţa unei gândiri care nu mai este Catolică, din nefericire la un nivel oficial. Catolicii care vor rămâne fideli credinţei în toată lumea vor trebui să părăsească structurile oficiale şi să descindă din nou în “catacombe”. Poate că ei vor trebui să accepte excomunicarea şi interdicţia, dar ei vor fi martorii unui reînnoit Pentecost. Sfânta Mamă Biserică va ieşi din această luptă mai puternică şi mai strălucitoare, pentru că persecuţia va aduce o purificare necesară. Eu cred de asemenea, că Mântuitorul nostru ne va da un păstor puternic în Credinţă ca Papa Sfântul Pius X, care ca un “leu Marian” va conduce mica rămăşiţă Catolică spre victorie.

CFN: Avem exemple de rezistenţă în Biserică de-a lungul istoriei: a Sfântului Paul faţă de Sfântul Petru (Galateni 2:11), Sfantul Athanasius contra mundum, cei care l-au corectat pe Papa Ioan XXII în anii 1300 şi altele. Nu trebuie oare să rezistăm şi noi inovaţiilor impuse de papa Francisc şi alţi prelaţi de astăzi?

Don Minutella: Eu cred că am răspuns deja la această întrebare. Mă uimeşte cum oamenii mă consideră curajos doar pentru că susţin faptul că un preot are datoria şi starea de graţie de a se confrunta cu înşelările de astăzi. Cred că a venit momentul în care nu mai este de ajuns să atragem atenţia asupra ereziilor, pe care Fericita Anne Catherine Emmerich le-a văzut în “biserica ciudată”. Avem nevoie de o mişcare de rezistenţă Catolică unificatoare – atenţie! – care sa aibă dimensiunea Mariană ca primă referinţă. Rozariul va salva Biserica. În acest sens, eu cutreier întreaga peninsulă a Italiei de ceva timp, pentru a susţine cercurile Catolice toate unite printr-o mare devoţiune faţă de Sfânta Fecioară. Poate a venit momentul ca această mişcare (care nu deţine mari puteri, bani sau alianţe lumeşti) să ajungă la Catolicii de pe cealaltă parte a Atlanticului.

CFN: Cum vedeţi situaţia din Biserica Catolică de astăzi, în special în lumina Amoris Laetitia?
Don Minutella: Există o totală confuzie. Văd o apostazie din ce în ce mai răspândită, un magisterium paralel, dacă nu total opus patrimoniului secolelor - cum este în cazul Amoris Laetitia. Sinodul Pan-Amazonian care se apropie, ca şi Sinodul Tinerilor pot fi platforme periculoase de consolidare a identităţii falsei biserici, în maniera precedentelor Sinoade ale Familiei.

CFN: Cum vedeţi pedepsirea dumneavoastră prin suspendare sau excomunicare?
Don Minutella: Pentru mine acestea sunt medalii de onoare, ca atunci când un simplu soldat întreprinde acţiuni merituoase şi comandantul său îl răsplăteşte. Sper, totuşi, ca unul dintre Cardinalii care rămâne Catolic, va recunoaşte aceasta. Voi avea nevoie de acest sprijin, chiar dacă Cardinalul Burke şi Cardinalul Sarah m-au încurajat în particular. Cele mai bune trofee pentru preoţi sunt sufletele. Sfântul John Bosco a spus Mântuitorului: "Da mihi animas et coetera tolle!", care se traduce “Dă-mi suflete şi ia restul!” Se spune că Isus i-a apărut Sfântului Ioan al Crucii şi l-a întrebat: "Ioane, quid vis pro laboribus?" - “Ioan, ce vrei ca răsplată pentru muncile tale?” Sfântul spaniol i-a răspuns: "Domine, pati et conetmni pro te", adică “Doamne, să sufăr şi să fiu dispreţuit pentru Tine”. Este ceva ce am aşteptat de când eram la Seminar şi în ciuda greutăţii suferinţei, simt bucuria supranaturală a Crucii.

CFN: Ce sugestii practice aveţi pentru Catolicii din toată lumea care vor să reziste acestor noutăţi? Aveţi un cuvânt de încheiere, în special pentru vorbitorii de limbă engleză care citesc acest interviu?
Don Minutella: Iată răspunsul meu: rezistaţi, rezistaţi, rezistaţi! Există o formulă pe care am scris-o recent şi care spune: "Ego sum famulus tuus Maria, Mater mea! Ego sum famulus tuus Maria, Regina mea! Ego sum famulus tuus Maria, Domina mea! “, adică “Eu sunt slujitorul Tău, Maria, Mama mea! Eu sunt slujitorul Tău, Maria, Regina mea! Eu sunt slujitorul Tău, Maria, Stăpâna mea!”
Aş recomanda tuturor prietenilor mei dragi care sunt Catolici americani câteva lucruri: devoţiunea Euharistică şi Mariană, aderentă la Magisteriul Catolic sănătos, recitarea zilnică a Rozarului, folosirea sacramentaliilor în aceste timpuri când satana – aşa cum apare în viziunea Papei Leon XIII – îşi lansează atacul ultim şi decisiv asupra Bisericii Catolice. Din această cauză, Sfânta Fecioară apare aşa de des. Recent, Ea m-a ales pe mine: “Nu te teme, fiul Meu, unde te duci, alţii vor vedea paţii Mei materni”.
Inchei aici sub auspiciile înfocate ale Sfântului Louis Marie de Montfort: "Adveniat Regnum tuum Domine, adveniat per Mariam! “, “Doamne, vie Împărăţia Ta, fie ca ea sa vină prin Maria”!
*Notă: Catholic Familiy Network nu doreşte să comenteze în vreun fel despre locuţiunile şi activitatea supranaturală mărturisite de părintele Don Minutella, ci se concentrează doar asupra relaţiei domniei sale cu ierarhia locală a Bisericii.

https://www.youtube.com/watch?v=nnEwZUL96O0

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu