Dumnezeul vostru bun

Ce v-am anunțat nu uit,

Și de cutremur v-am spus.

Unii gândesc, spun ce vor,

Nu-i nimic în mâna lor.

Gura lor vorbește multe,

Puține drepte, multe strâmbe.

Eu am făcut și pot totul,

Nu el, eu am făcut omul.

Ați ajuns în așa stare,

Că Eu nu mai am valoare.

Nici acasă, nici pe stradă,

Nimeni nu te mai înreabă,

Cum te rogi sau de mai crezi,

La biserică de mergi

Cu Domnul să te întâlnești,

Și totul să-i povestești.

La confesional te așteaptă.

Când ai fost ultima dată?

De ce-L lași să te aștepte?

Că așa mult El te iubește,

Cu tine vrea să vorbească,

De grele, ușoare te iartă.

Fie păcate sau fapte,

El ți le iartă pe toate,

Dar du-te cât mai curând,

Că n-o să mai fie timp,

Să-L mai găsești la spovadă.

Du-te acum și-L roagă:

“Iartă-Mă, Doamne, de toate,

Să fiu lângă Tine aproape,

Că am fost un zurbagiu,

Dar mi-ai spus că nu-i târziu,

Și acum eu am ajuns,

Să-ți spun tot ce am de spus,

Să fiu liber și curat,

Și de griji, și de păcat”.

Se văd atât de multe,

Se aud vrute și nevrute.

Este timpul de apoi,

Apocalipsa e în toi.

De nu-Mi ascultați cuvântul,

O să scutur și pământul

Pe care stă România,

C-o fi miercurea sau lunea.

Dacă tot nu vă treziți,

De foc veți fi mistuiți.

Ascultați ce acum vă spun,

Dumnezeul vostru bun:

Timpu-i demult depășit,

Tot de Mine îngăduit,

Că Eu vă aștept pe voi,

Să vă întoarceți înapoi,

De unde voi ați plecat,

Prin lume în lung și-n lat.

România-i casa voastră,

Întoarceți-vă acum acasă,

Ca rugându-vă împreună,

Ruga la Mine să ajungă,

Așa cum cu Iona la Ninive,

Să vă scap de ce spre voi vine,

De nu, va fi când cu Lot,

Peste voi o să cobor foc.

Români, vă spun, vă treziți,

Și rugați-vă-n genunchi,

Că nu-i târziu niciodată,

Ca să vă scap de pedeapsă.

Acum tot de voi depinde,

Dacă ascultați de Mine,

Dumnezeu Atotputernic,

Care a fost și va fi veșnic.

               vineri, 16.03.2018, ora 15:25 A Ciobanu