Ai să ai după ce dai

Dacă ai ceva de dat,

Dă curat şi apăsat,

Din ce ai făcut, luat.

Nu ţine banii în sac,

Intră şoarecii şi-i strică;

Dintr-un sac rămâi c-o pungă.

Dacă nici aşa nu dai,

Te vei mira că nimic n-ai.

Deschide punga mai larg,

Şi dăruieşte cu drag,

După cum Domnul ţi-a dat,

Din inimă şi curat.

Nu fi strâns precum la uşă,

Poţi să faci cancer sau guşă.

Şi apoi sunt atâtea boli…

S-ar putea nu te mai scoli.

Sau poate inima ce bate,

Se va opri în zi sau noapte…

Sunt atâţia necăjiţi,

N-au de ce spele pe dinţi.

Beau doar ceai că pâine n-au,

Ca tine ei nu se văitau,

Că din sărăcia toată,

Ar da, dar au numai apă.

Ca să ia medicamente,

Pot lua sau nu reţete.

Lumea e aşa bolnavă,

Că abia poate să meargă.

Nu au vlagă, n-au putere,

Nici ochelari de vedere.

Vedeţi unde s-a ajuns?

Satana cât e de sus?

Cu bani, maşini, avioane,

Cu arme şi cu vapoare,

Au luat pământ pe lună,

Şi acolo ceva să pună.

E greu, Doamne, e tare greu,

Acum poporului Tău!

E boală, e sărăcie,

E război, e tragedie!

Sunt cutremure, ploi mari,

Se trezesc şi mulţi vulcani,

Răscolind apa, pământul…

Şi ei spun că e sfârşitul.

Sunt semne de întunecime,

Că spre lume mai rău vine.

Aşa zăpadă a căzut,

A rămas lumea ca-n lut,

Că se întreabă, se miră,

De câte acum se întâmplă.

N-am văzut, n-am  auzit,

Ca cineva să fi spus,

De credinţă sau de Domnul.

Nu le mai ajung banii, somnul…

Vor mai mult şi îşi pierd timpul…

Că acum este sfârşitul.

Or să aibă, o să le ajungă,

Când în iad ei se scufundă.

Or să strige, or să ţipe,

N-o avea cine-i aude.

De dădeau în stânga, dreapta,

Nu cu sacul sau lopata,

Când şi când câte un bănuţ,

Zi de zi urcau mai sus.

Aşa că socoata-i gata:

Ce-ai făcut, primeşti răsplata.

Nu cu ură, nu ranchiună,

De se împrăştie, adună,

Faptele din a ta viaţă,

De a fost bună sau săracă.

De ai în cont sau la săraci,

Tu aşa ai să te îmbraci.

Zgârcenia şi avarul,

Ţi-au pecetluit calvarul,

Ce va fi pe veci de veci.

Acolo invers petreci.

Când Lazăr la uşă a fost,

L-ai alungat zgomotos.

El stă bine, tu stai rău,

Îţi răspunde Dumnezeu.

Ce zboară, nu tot se mănâncă,

Nici de strâns în sac sau pungă,

Şi să faci în aşa fel,

Cum ai tu, şi el niţel.

Şi aşa vei fi salvat,

Şi aici, şi de la iad.

        21.11.2014, ora 22:30 Anton Ciobanu