Nu-i spectacol, nu e show

Cu mare drag Te ascult,

Că mi-ai spus să mă ridic,

Doamne, ca să scriu frumos,

Şi să fie de folos.

-De la Mine pentru lume,

Pentru zilele ce vine:

Vine căldură, lumină,

Într-o mare, grea furtună.

-De ce spui, Doamne, aşa?

Vrei lumina a arăta?

-Maria vă anunţă mereu,

Tot la fel şi Fiul Meu.

Tatăl sunt ce vă vorbesc,

Că vreau să vă-nveselesc,

Cu Semnul de bucurie,

Cum n-a fost, n-o să mai fie.

Tot v-am spus că îl trimit,

De toţi să fie văzut:

De la cei ce-n braţe sunt,

Pân’ la cel în viaţă, bătrân.

Va fi bucurie mare,

Cea mai mare sărbătoare!

Sărbătoarea va rămâne,

Şi pentru lumea ce vine.

Va rămâne totdeauna,

Sărbătoarea de acuma.

Care culege... alege,

Şi calea unde va merge.

Acest om creat de Mine,

Se va întoarce sau va plânge,

În lumină, bucurie,

Sau în iad pe veşnicie.

Vă luminez, vă încălzesc,

Că la Mine vă doresc.

Vă aştept şi vă ascult,

Să vă iert tot ce-aţi greşit.

Acum vom sta faţă-n faţă,

Cum nu am stat niciodată.

Mă vedeţi, la voi mă uit,

Ceva avem de vorbit,

Şi ceva să vă arăt,

Filmul vieţii voastre tot,

De la început pân’ acum,

Pentru asta ne întâlnim.

Nu-i spectacol, nu e show,

Veţi vorbi cu Dumnezeu.

Este cea mai mare şansă,

Să-L vedeţi în faţa voastră,

Pe Cel care v-a creat,

Şi cu toate v-a înzestrat,

Să aveţi, nu duceţi lipsă,

Cu sacrificii, efort, muncă,

Cu sudoare, alergătură,

Fie cald, fie la umbră,

Nu cu lene, nu cu bârfă,

Ci a Mea lege, poruncă.

De două mii ani spun mereu,

Ascultaţi cuvântul Meu.

Aveţi răspunsul de dat,

Cât şi cum aţi ascultat.

Nu vă înspăimânt, îngrozesc,

Că v-am spus, toate vă iert,

Fie uşoare sau grele,

Că mai mari sau mărunţele.

E vorba despre păcate,

Şi de toate a voastre fapte,

Că totul am scris, notat,

Cu negru pe alb, curat,

Cu aurul cel mai de preţ,

În a voastră carte a vieţii,

Însă ea este la Mine,

Nimănui nu i se cuvine,

Că nu-i drept şi nici nu-i sfânt,

Cum sunt şi toate am făcut.

Tatăl este sus la cârmă,

Şi Fiul stăpân la turmă.

Duhul umblă şi inspiră,

Cu Maria împreună,

Să se întoarcă toţi acasă,

Sus în patria cerească.

De acolo toţi aţi venit,

Ca să trăiţi pe pământ.

Ce aţi trăit, aţi văzut,

Alegeţi ce-i mai plăcut.

Aţi avut tot la îndemână:

Aţi avut soare şi umbră,

De cum ploaie şi ninsoare,

Zi de lucru, sărbătoare,

Obiceiuri şi tradiţii,

Marea, şesul şi cu munţii,

Bucurii şi supărări,

Botezuri, înmormântări.

Unii vin, iar alţii pleacă,

Asta este viaţa voastră,

Ce-i acum şi-i pe pământ,

Dar cu alta Eu o schimb.

Din ce-a fost, nu va rămâne,

Nici un semn sau alte urme.

Totul schimb, tot înnoiesc,

Şi vedeţi Semnul ceresc.

E la uşă, intră-n casă,

E peste planeta voastră.

Când el o să se aprindă,

Peste tot va fi lumină,

De la gaură de şarpe,

Până-n cerurile înalte.

Zgomotul care va fi,

Cer, pământ va zgudui,

Pentru om să îl trezesc Eu,

Că nu el e Dumnezeu,

Să-i arăt ce pot, ce sunt,

Stăpân în cer, pe pământ.

Nu vă mai spun altădată,

Semnul acum se arată,

Într-o zi pe la amiază,

Ca lumea să fie trează.

Sfânta Treime şi Mamă,

Pe voi toţi acum vă-ndeamnă,

În această sărbătoare,

În genunchi cereţi iertare.

Acum e clipa potrivită,

Şi nu trebuie pierdută.

Alta n-a fost, nu va fi,

N-aţi trăit, n-oţi mai trăi.

Bucuraţi-vă vă spune,

Întru tot Sfânta Treime,

Şi a voastră Mamă Cerească,

Ce vor să vă mântuiască.

        29.11.2014, ora 22:19 Anton Ciobanu