Toţi fiţi binecuvântaţi!

Trupul tău e templul Meu.

Îl iubeşti cum îl iubesc Eu?

De n-ai făcut-o, nu-i greu,

Fă-o de acum că ţi-am spus Eu,

Duhul din Sfânta Treime.

Am temple-n întreaga lume.

De n-am avut, vrea şi-n tine,

Te rog, ascultă de Mine!

Când te trezeşti dimineaţa,

Şi cu apă îţi speli faţa,

Vorbeşte atunci cu Mine,

Eu mă aflu lângă tine.

Orice ai spune, te ascult,

Te iubesc şi te ajut.

De nu ştii, voi spune Eu,

Unde-i bine sau e rău,

Sau poate nu-i pentru tine,

Ce vei cere de la Mine.

Îţi răspund sau îţi arăt,

Nu te las, răspund pe loc,

Că sunt Duh şi permanent

Eu oriunde sunt prezent.

Umblu de cum adie vântul,

Şi cutreier tot pământul.

De Mă chemaţi, la voi vin,

Fie nor, fie senin.

Fie noapte, fie zi,

Şi atunci Eu voi veni.

N-am magie, nici nu fac,

Sunt Duhul Celui Preaînalt,

Tot ca Tatăl şi ca Fiul,

Că toţi trei suntem în Unul.

Tatăl de sus guvernează,

Zi şi noapte El veghează.

Vede-n stânga, vede-n dreapta,

Ce-i cu lumea, pământul, apa.

S-au unit toate împreună,

Acum în timpul de pe urmă.

Şi-au dat mâna la un loc,

Cu ploi, război şi mult foc.

De unul ascultaţi toţi,

Cum e el, şi ceilalţi hoţi.

Fură-n stânga, fură-n dreapta,

Au furat pădurea, apa.

Vor şi omului fure viaţa,

Eu atunci dublez comanda.

Trimit jar care va curge,

Că apa nu-l poate stinge.

Pun pe ei şi-i bag sub foc,

Niciodată nu-i mai scot.

La fel, apă şi pământ,

Pun pe ei şi-i las la fund.

La fiecare cum face,

Aşa Eu le voi întoarce.

Nu odată, înzecit,

Să vadă că n-am dormit.

E război cum n-a mai fost,

Cât ucideţi prin avort!

N-a mai fost, nici n-o să fie,

Ucigând atâta pruncie!

Tu, femeie, tu, bărbat,

Când amândoi v-aţi culcat,

V-am dat har, v-am dat iubire.

Totul este de la Mine!

După ce vă simţiţi bine,

De atâta fericire,

În loc să vă pară bine,

Îl omorâţi ca pe un câine.

Cum şi lui, viaţă v-am dat,

Pe voi nu v-am avortat.

Luaţi viaţa, hotărâţi,

V-aţi gândit c-o să plătiţi?

Acum voi staţi laolaltă,

Se culcă tată cu fată.

La fel, şi fiul cu mama,

Totul e acum de-a valma.

Aţi amestecat totul,

Cu incestul şi avortul.

Împreună aţi hotărât,

Fără cununie stând.

Vă aştept şi zi, şi noapte,

Ca citind în a Mea carte,

Nu cum voi vreţi ca să staţi;

Cu mâna pe ea juraţi,

Ca împreună, amândoi,

La bucurii şi nevoi,

Să duceţi crucea împreună,

Fie vremea rea sau bună,

Nu atunci când e înnorat,

Crucea, voi, de lepădat.

Că şi Fiul Meu, Isus,

A dus-o pe Golgota sus,

Nu ca a voastră, ci mai grea,

Până în zi de vinerea.

Că-i duminică, sărbătoare,

La voi n-are căutare.

O aruncaţi, daţi deoparte,

Că vă scapă de păcate.

Uitaţi-vă la unul, altul,

Cum foloseşte talantul.

Toţi aveţi câte un talant,

Că e mic sau că e înalt.

Străduiţi-vă! Nu-i greu,

Câştigând unul mai nou,

Mai frumos şi mai de preţ,

Numai dacă nu avortezi.

E cel mai scump brilliant,

Fie fată sau băiat!

E un înger, o splendoare!

Bucuria cea mai mare!

Lasă-l să te minunezi!

Te rog, să nu avortezi!

Tatăl Ceresc vă vorbeşte,

Şi la soţi, şi la neveste,

Că atunci când v-am unit,

Altceva Eu n-am dorit:

Doar răspunsul la iubire,

Din a voastră fericire,

Să vă bucuraţi ca Mine,

De ce aduceţi pe lume!

Vă vreau blânzi,

Vă vreau curaţi,

Şi cu plozi,

Şi mai bogaţi.

Să fiţi binecuvântaţi,

De Tatăl Cel Preînalt,

Dar vă rog, nu avortaţi!.

     24.11.2014, ora 18:07 Anton Ciobanu