vineri, 20 ianuarie 2017

Cum sunteţi? V-aţi pregătit?


Deapănă desfăşurând timpul,
Tatăl care e Stăpânul,
Timpului şi univers,
În care şi voi sunteţi.

Aţi locuit, aţi trăit,
În univers, pe pământ.
Sunt şi alţii ce trăiesc,
Mai sus sau jos locuiesc.

Este viaţă, este lume,
Universul mult cuprinde.
De cât lumina pătrunde,
Aşa universul întinde.

E un labirint imens,
Cum în  sus, aşa în jos.
Cerurile sunt înalte,
În total, nouă de toate.

Şi în jos sunt multe trepte,
Niciuna având perete,
Tot mai aspră, tot mai grea,
Cât în jos de vei cădea,

Că n-ai vrut să asculţi de Mine,
Lume, lume, şi iar lume:
Să te urci, nu să cobori,
Pe treptele de la scări.

Ţi-am dat cruce să te urci,
Până în cer să ajungi,
Ce-a fost frumoasă, uşoară,
Care urcă, nu coboară.

Când în braţe am luat,
Crucea care am purtat,
M-am uitat la ea, la voi,
Pentru timpul de apoi.

Timpu-i scurt de a căra,
Povara. Nu ca a Mea,
Încărcată de păcate,
Cu a lumii rele fapte,

Dumnezeu ce-am coborât,
Crucea voastră să o duc,
Să vă salvez, să vă scap,
De păcate, de la iad.

Ăsta-i Dumnezeul vostru,
Cum pe sus, aşa terestru,
Şi mereu omniprezent,
Orişicând şi-n orice loc.

Cât de mult am coborât,
Din înaltul infinit,
Crucea voastră să o port,
Împreună să fim toţi!

Aţi plecat, împrăştiat,
Pe pământ în lung şi-n lat,
Din locul care v-aţi născut,
Mulţi din voi v-aţi rătăcit,

De la cale, de credinţă,
Umblând fără biruinţă,
Scopul vostru fiind altul,
Plăcând ce vă spune dracul.

Şi uite aşa aţi ajuns,
Calea voastră de parcurs,
Purtând sau nu cruce,
Cum aţi vrut, aşa ajunge,

În locul şi acea lume,
Ce a făcut rele, bune.
V-am dat toată libertatea,
S-alegeţi viaţa, nu moartea.

Vin la voi încă o dată,
În Semnul ce se arată,
Într-o Cruce de lumină,
Poate-n următoarea ziuă,

Când totul beznă se face,
În loc de zi va fi noapte.
Luaţi aminte ce vă spun:
Că pot coborî oricând.

Trimit Semnul înainte,
Care Crucea va aprinde.
Va fi un zgomot enorm,
Cum pe pământ şi în cer,

Şi se va zgudui totul,
Adică întreg universul.
Ne întâlnim mâine, poimâine,
Lume, să vorbesc cu tine.

V-aţi pregătit? Cum sunteţi?
Ce aţi făcut, ca să vedeţi,
Vin la voi să vă arăt,
Filmul vieţii voastre tot.

Însă de pe acum vă spun,
Că sunt blând, la fel şi bun.
De veţi rămâne în picioare,
De-Mi cereţi, primiţi iertare.

Se va pierde, va dispare,
Din lume o mare parte,
Care va muri de groază,
Sau de rău va fi luată.

Cumpănă mare va fi,
De a trăi sau a muri.
Acei ce vor fi afară,
Atunci toţi or să dispară.

 Când întuneric se lasă,
Grăbiţi-vă înspre casă.
Închideţi ferestre, uşi,
Că vor umbla spiriduşi,

În chip de prieteni, rude,
Vouă lor a le deschide.
Nimeni atunci nu răspundă,
Şi nimic să nu deschidă.

Închideţi totul ermetic,
De a fi tot întuneric.
Pe unde lumina vine,
Acoperiţi totul bine,

În rugăciune aşteptând,
Cu lumânare arzând,
Însă sfinţită să fie,
Va arde 3 nopţi, 3 zile.

Va fi timpul de urgie,
După care va fi bine.
Curaj!, acum spune Domnul,
Îndemnând pe tot poporul,

Să facă şi să asculte,
De a Lui cuvinte sfinte.
Pân’  la Semn şi acea minune,
De 3 nopţi şi de 3 zile.

   vineri, 20.01.2017, ora 0,28 Anton Ciobanu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu