luni, 19 iunie 2017

Asta-i ultima încercare

Cu suflarea gurii Mele,
Voi schimba pământ, lume, timp şi vreme.
Nu-i uşoară transformarea,
Dar numai asta e calea,

Că ce am spus a rămas scris,
De la început de timp,
Cum am stat şi m-am gândit,
Cosmosul de construit,

Cum să le aşez pe toate,
Pământul să aibă ape,
Omul pereche să aibă,
Eva făcută din a lui coastă,

Orice pereche să aibă,
Să rodească, înmulţească.
Vedeţi voi cât e de simplu?
Când bate, cine e? Vântul.

Atunci când de sus cad stropi,
Din vapori s-au făcut nori.
Între ei se mai înfruntă,
Întâi fulgeră, apoi tună.

Şi de lupta se înteţeşte,
Uneori mai şi trăsneşte.
Nu mai e de cum a fost,
După ploaie a fi frumos.

Totul voi aţi răscolit,
Nu e ploaie fără vânt,
Cu tornade, cu cicloane,
Taifunuri şi uragane.

Vai ce vine şi o să fie!
Numai vânt şi vijelie!
De la soare, ce căldură,
Că va fi mai cald la umbră!

Când voi clătina pământul,
Apa o va duce vântul,
Peste dealuri, peste munţi,
Va fi uscat în adânc.

Unde au fost mări, oceane,
Vor fi nşte găuri goale.
Munţii n-or să se mai vadă,
Cum când Noe, va fi apă.

Asta va fi după foc,
Că v-am spus, voi arde tot.
După, trebuie să spăl,
Cum pământul şi pe om,

Care va trece, va rămâne.
Spuneţi voi că-i multă lume.
Cei ce spuneţi, luaţi în seamă,
Urmează grea perioadă,

Pân’ la ce am spus mai sus,
Că apare Anticrist.
Nu-i departe, după colţ,
Că a stat la adăpost.

S-a pregătit multă vreme,
Ca lumea să o înşele.
Va lucra inteligent,
Tot cu cheie, robinet:

De vrei pâine, de vrei apă,
Să ai cipul pe mâna dreaptă,
Să treci pe uşă, pe poartă,
Cu o semnătură dată.

Eu vă spun să nu semnaţi,
Şi nici cip să nu luaţi.
De pierdeţi viaţa şi trupul,
Îmi daţi Mie sufletul,

De n-o fi altă scăpare,
Că prigoana va fi mare.
Nu mai e aşa departe,
Se vede cât e de aproape.

Pe pământ, în lume, pe apă,
Peste tot e numai zarvă.
Nimeni nu mai înţelege,
De ce aşa se petrece.

Este timpul de pe urmă,
Care a fost scris în Scriptură,
De răul ce-l va face lumea,
Distrugând pământul, natura.

Nimic nu mai are gust,
Doar de privit e plăcut.
Nu vă înşelaţi, vă spun,
Că nimic nu mai e bun.

S-a întrecut orice măsură,
În toate pun cianură.
Vitamine, săruri, E-uri,
Astea toate sunt otrăvuri.

Combinate la un loc,
Cianura e în top,
Cu bătaie scurtă, lungă,
Viaţa a fi cât mai scurtă.

Să vă doboare, nu pot,
Eu de sus tot ştiu şi văd.
Asta-i ultima încercare,
De a primi sau refuzare,

Cipul cu a lui momeală.
Ce spun ei, mint şi înşeală.
Ascultaţi ce spune Domnul,
Care El a creat omul.

I-a dat viaţă, libertate,
Şi să aleagă din toate,
Din Scriptură şi din lume,
Unde vrea pe veci a duce:

Sus în cer, în Paradis,
Sau în iad cu Anticrist.
Alege, omule, acum bine,
Cât mai eşti în astă lume.

Ţi-a spus Tatăl Dumnezeu,
Că e sfânt cuvântul Meu,
Cu alegerea care o faci,
Să te urci, nu ca să cazi.

De te urci, va fi doar bine,
De cazi, va fi în veci scrâşnire,
De suferinţă, durere,
Pentru veşnicia vreme.
       duminică, 18.06.2017, ora 21:54, A Ciobanu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu