DOVADA CĂ TRĂIM TIMPURILE APOCALIPTICE PREVESTITE DE PAPI ȘI SFINȚI:
Partea întâi :
PAPA BENEDICT XVI
Potrivit art.
748 pct. 1 din Codul de Drept Canonic al Bisericii Catolice: „toți oamenii sunt
ținuți să caute adevărul cu privire la Dumnezeu și Biserica Sa și, cunoscându-l,
au, în virtutea legii divine, obligația și dreptul de a-l îmbrățișa și de a-l
păstra”.
Extrem de îngrijorat
fiind pentru situația actuală în care se găsește Biserica Catolică, când se aud
de la cele mai înalte niveluri ale Ierarhiei Bisericii precum și de la altare
LUCRURI CONDAMNATE DE-A LUNGUL SECOLELOR DE PAPII CARE AU CONDUS BISERICA ÎN
TRECUT, de-a dreptul EREZII, când ni se prezintă O CU TOTUL ALTĂ ÎNVĂȚĂTURĂ
decât cea cuprinsă în Magisteriul Bisericii și în Viețile Sfinților și ale
Martirilor pentru Credință, când vedem cu stupoare existența concomitentă a DOI
EPISCOPI ÎMBRĂCAȚI ÎN ALB, din dorința de a cunoaște Adevărul, de a face ceea
ce e DREPT în ochii Domnului și de a apăra, atât cât pot eu, SFÂNTA MAMĂ BISERICĂ,
am cercetat cu atenție împrejurările prezente și am ajuns la o concluzie pe
care nu o puteam ocoli.
Dacă ne uităm
chiar și doar la imaginile cu Papa Benedict XVI, pe care le avem din anii de
după așa-zisa sa „renunțare”, nu se poate să nu ne întrebăm: „dar acest om,
îmbrăcat până în ziua de azi în haina Pontificală, nu ni se prezintă în
continuare ca fiind PAPĂ”? Aprofundând această problemă, am început să realizez
că de ani și ani există episcopi, preoți și canoniști care, unii încă din anul
2013, „strigă în pustiu”, pentru că aproape nimeni nu-i ascultă și care susțin
că Papa Benedict XVI este în continuare Suveranul Legitim al Bisericii
Catolice.
Iată în esență
situația :
CANONUL 332 §
2 DIN CODUL DE DREPT CANONIC, care se referă la „renunțarea la pontificat”,
spune astfel în textul oficial (adică textul în limba latină, traducerile în
limbile naționale nu sunt considerate „text oficial”): „Si contingat ut Romanus
Pontifex MUNERI suo renuntiet, ad validitatem requiritur ut renuntiatio libere
fiat et rite manifestetur, non vero ut a quopiam acceptetur”. (acest text este
tradus în limba română astfel : „Dacă se întamplă ca Pontiful Roman să renunțe
la funcția sa, pentru validitate este necesar ca renunțarea să fie făcută în
mod liber și manifestată în mod regulamentar, fără însă să fie acceptată de
cineva”).
Din analiza
textului oficial, cel în limba latină, rezultă că trebuie îndeplinite trei
condiții pentru ca renunțarea unui Suveran Pontif să fie valabilă:
1. Să existe o
renunțare la MUNUS-ul Petrin;
2. Renunțarea
să fie făcută ÎN MOD LIBER și
3. Renunțarea
să fie manifestată ÎN MOD REGULAMENTAR .
1. Înainte de
toate, trebuie înțeles că Oficiul Petrin are două componente : cea Spirituală
exprimată prin cuvântul latinesc MUNUS și cea materială, exprimată prin cuvântul
latinesc MINISTERIUM. MUNUS-ul reprezintă acele cuvinte ale lui Isus: „Și Eu
îți zic: tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica Mea și porțile
iadului nu o vor birui” (Matei cap. 16, verset 18). Cu alte cuvinte, Papa are
două funcții: cea de conducător SPIRITUAL al întregii Biserici (în virtutea
MUNUSULUI PETRIN, acordat nu de oameni, ci de Însuși Isus Cristos, în momentul
în care cel ales de oameni ACCEPTĂ alegerea) și cea de conducător ADMINISTRATIV
al Bisericii (adică MINISTERIUL PETRIN).
Această
distincție între „munus” și „ministerium” nu se regăsește în traducerile
codului canonic în limbile naționale, care de obicei folosesc un cuvânt comun
cum e spre exemplu acela de „oficiu” sau „funcție”. Dar, repet, textul oficial
al Codului Canonic este cel în limba latină, aceasta fiind limba oficială a
Bisericii Catolice.
Textul oficial
al Codului de Drept Canonic (în limba latină), la canonul 332 § 2, citat mai sus,
cere ca Suveranul Pontif să renunțe, în caz de demisie, la MUNUS ( a se vedea și
canoanele 331, 333, 334, 749, care toate folosesc noțiunea de „munus” cu
declinările sale „muneri”, „muneris”, „munere”).
În Declarația
sa din 11 februarie 2013, Papa Benedict XVI nu spune că renunță la „Munus”-ul
Petrin, ci la „ministeriul încredințat lui prin mâinile Cardinalilor”, adică
susține că „renunță” doar la administrarea Bisericii, NU LA CALITATEA LUI DE
CONDUCĂTOR SPIRITUAL AL ACESTEIA. (textul latin : ... „declaro me MINISTERIO
Episcopi Romae, Successoris Sancti Petri, mihi per manus Cardinalium die 19
aprilis MMV commisso renuntiare” ...)
Consecința
vizibilă a acestui fapt rezultă din atitudinea ulterioară așa zisei „renunțări”
și anume:
• Și-a păstrat
numele de Suveran Pontif - Papa (Emerit) Benedict XVI;
• Și-a păstrat
Sutana Complet Albă, pe care numai Papa are dreptul să o poarte;
• Locuiește
până în ziua de azi în interiorul Vaticanului.
În istoria
Bisericii s-a mai întâmplat de câteva ori ca papi să renunțe la pontificatul
lor, dar toți aceștia au revenit la numele anterior și s-au dezbrăcat de haina
papală, cum era și firesc.
Dacă ar fi
renunțat LA PAPALITATE, Papa Benedict ar fi trebuit să-și reia IMEDIAT numele
anterior, acela de Joseph Ratzinger, să redevină Cardinal și să îmbrace sutana
neagră cu brâul roșu ...
În ce privește
termenul de „emerit”, este necesar să înțelegem că FUNCȚIA DE „PAPA EMERIT” NU
A EXISTAT NICIODATĂ ȘI NU EXISTĂ NICI ACUM ÎN LEGISLAȚIA BISERICII CATOLICE!
Există
„Episcopi Emeriți”, adică Episcopi care au renunțat la administrarea Diecezei
lor, dar rămân în continuare desigur episcopi, fiind numiți în locul lor alți
episcopi care să preia funcția administrativă. Dar aceasta este posibil
întrucât în Biserică există mai mulți Episcopi, unii au funcție administrativă,
alții nu. PAPI NU POT FI MAI MULȚI! Biserica are UN SINGUR PAPĂ, în lume poate
exista UN SINGUR VICAR AL LUI ISUS CRISTOS! Așadar, dacă Papa Benedict XVI și-a
păstrat titlul de Papă, înseamnă ca EL ESTE PAPĂ și nu putea fi ales un altul,
căci SCAUNUL NU ESTE VACANT. Așadar, Conclavul din 2013 este NUL, iar cel ales
în aceste condiții nu este legitim, fiind un ANTI-PAPĂ.
2. A doua condiție
pentru validitatea renunțării era ca aceasta să fie făcută ÎN MOD LIBER, ori,
cum putem vorbi de „libertatea Papei Benedict XVI”, în condițiile în care este
arhicunoscută existența așa numitei „Mafii din St. Gallen”, adică un grup de
cardinali extrem de puternici și influenți, prieteni ai Masoneriei, care încă
din anul 2005, pe când mai trăia Papa Ioan Paul al II-lea, s-au întâlnit în
repetate rânduri în orașul elvețian St. Gallen, PREGĂTIND UN PLAN PRIN CARE SĂ
I SE ÎMPOTRIVEASCĂ LUI JOSEPH RATZINGER – PAPA BENEDICT XVI și PUNÂND LA CALE ALEGEREA
ÎNTR-UN VIITOR CONCLAV A CARDINALULUI DE BUENOS AIRES, JORGE MARIO BERGOGLIO?
(cred că „sună cunoscut” acest nume). De unde o știm? Tocmai de la unul din
membrii grupului, Cardinalul de Bruxelles, Godfried Danneels, care,
îmbolnăvindu-se grav, în fața morții apropiate, probabil cu gândul la judecata
de apoi (a și decedat între timp), a mărturisit aceste lucruri, cuprinse într-o
carte intitulată: „Godfried Danneels. Biographie”, tipărită în limba franceză în
anul 2015, carte la care s-au referit de-a lungul timpului mulți autori, dar și
Înalți Prelați, cum este Arhiepiscopul Carlo Maria Vigano, om de mare încredere
al Papei Benedict XVI.
Cardinalul
Godfried Danneels a fost și el în balcon în 13 martie, anul 2013, alături de
Jorge Mario Bergoglio, la prima apariție a celui „nou-ales”...
Nu ne putem îndoi de presiunile exercitate de acest Grup din St. Gallen asupra Papei Benedict XVI încă de la momentul alegerii lui, în 2005, în condițiile în care, în chiar prima sa omilie de început de pontificat, ținută în Piața Sf. Petru la 24 aprilie 2005, el pronunța cuvintele: „RUGAȚI-VĂ PENTRU MINE, CA SĂ NU FUG, DE FRICĂ, DINAINTEA LUPILOR”... (pag. 4 alin. 1 din documentele în limba italiană sau engleză, ce pot fi descărcate de pe site-ul www.vatican.va).
3. Canonul 332
§ 2 impune pentru validitatea renunțării și condiția ca aceasta SĂ FIE
MANIFESTATĂ ÎN MOD REGULAMENTAR. Și aici avem o problemă uriașă: textul citit
de Papa Benedict XVI la 11 februarie 2013 se intitulează „Declaratio”, ori
„Declarația” nu este cuprinsă în Codul de Drept Canonic printre actele administrative
particulare, prevăzute la canoanele 35-93 (Decret, Precept, Rescript,
Privilegiu, Dispensă).
S-a făcut
așadar doar o „declarație de renunțare”, nu s-a semnat și un „act juridic de
renunțare”, avem deci de a face cu un „act” fără consecințe juridico-canonice
legale. Pentru a avea un act legal de renunțare (ACT DE ABDICARE LA TRONUL LUI
PETRU), cu consecințe juridico-canonice, Papa Benedict XVI, care este și Șeful
Statului Vatican, trebuia :
• Să dea și un
DECRET particular (canonul 48, canonul 51) de renunțare/abdicare, așa cum o fac
monarhii care renunță la tronul lor, care după ce anunță/declară că vor abdica,
emit un ACT JURIDIC DE ABDICARE (a se vedea spre exemplu Actul de abdicare al
Regelui Mihai, Decretul nr. 2301/1947).
• De asemenea,
în actul juridic de renunțare ar fi trebuit să facă trimitere la textul legal
în baza căruia lasă tronul, căci în cod există UN CANON ANUME care reglementează
această posibilitate a renunțării, CU CONDIȚII STRICTE (adică tocmai la Canonul
332 § 2). Nu doar că nu există actul oficial de renunțare, dar nici măcar în
Declarația sa din 11 aprilie, care este un simplu anunț, nu invocă textul legal
special care se referă la renunțarea la pontificat (la munus-ul petrin).
Concluziile
neîndeplinirii cerințelor obligatorii ale Codului De Drept Canonic al Bisericii
Catolice privind renunțarea unui Suveran Pontif sunt următoarele :
• RENUNȚAREA
NU ESTE VALIDĂ - și asta indiferent dacă Papa Benedict XVI a făcut totul intenționat,
tocmai pentru a-i demasca pe „lupii răpitori” din Biserică sau pur și simplu
„nu și-a dat seama”;
• SCAUNUL
PAPAL NU A DEVENIT VACANT ÎN FEBRUARIE 2013 și deci
• CONCLAVUL
DIN 2013 NU ESTE CANONIC, iar CEL ALES ESTE UN ANTI-PAPĂ.
Consecințele
groaznice ale acestui fapt le vom vedea în partea a doua ... căci Isus Cristos,
Capul nevăzut al Bisericii Sale, ne-a lăsat semne extrem de clare; trebuie doar
„să citim semnele timpului”...
Dacă credeți
cumva că toate aceste aspecte „pe noi nu ne interesează”, atunci să știți că vă
înșelați amarnic, căci „UBI PETRUS IBI ECCLESIA” – adică „UNDE E PETRU, ACOLO E
BISERICA” (Sfântul Ambroziu).
Totul pentru
Isus, Maria și Iosif.
Traiască
Cristos Rege !
F.A., ianuarie
2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu