Prima parte a poruncii, "IUBEȘTE PE DOMNUL DUMNEZEUL TĂU", este inseparabilă de aceasta. Căci numai cel care Îl iubește pe Dumnezeu își poate iubi cu adevărat și pe deplin semenii, pentru că el vede scânteia divină în toți semenii săi și îi consideră pe toți frații și surorile sale, pentru că toți oamenii sunt copiii Tatălui ceresc.
Ceea ce aș vrea acum să vă imprim în inimile
voastre este cum să vă iubiți aproapele. În primul rând, necondiționat. Vă voi
da un exemplu negativ.
Andreea lucrează într-o bancă împreună cu trei colegi în același birou. Trebuie să știți că nu este nici credincioasă, nici religioasă. Are o experiență de 10 ani și lucrează foarte bine. Este bucuroasă să își ajute colegii mai puțin experimentați cu cunoștințele sale profesionale. Una dintre colegele ei tocmai a fost transferată acolo de la un alt birou. Se zvonește că ar fi din cauza unui conflict. Curând și-a arătat natura neplăcută a caracterului ei în noua sa poziție. Cu câteva zile în urmă, Andreea a plecat acasă cu câteva minute înainte de ora închiderii și dimineața, imediat ea a pârât-o șefei, care bineînțeles, a tras-o la răspundere pe buna ei subalternă. După câteva zile, încă dezorientată puțin de munca de la acest birou, a vrut să-i ceară ajutorul Andreei. Dar a fost respinsă cu fermitate. În inima Andreei s-au derulat următoarele: "Nicidecum nu o ajut deoarece m-a pârât. Este o femeie antipatică și dezgustătoare."
Dragii Mei copii! Dacă nu ați fi fost buni
creștini, ați fi de acord: "Așa-i trebuie, a meritat-o". De ce a
pârât?!" Dar voi, ispășitorii care sunteți ucenici ai lui Iisus Hristos,
știți bine că Andreea s-a purtat cu lipsă de iubire. Nu numai pe acela dintre
oameni trebuie să-l iubim, care este plăcut și bun cu noi, ci trebuie să facem
binele necondiționat oricui, indiferent dacă ne-a rănit sau nu. Este
într-adevăr foarte greu să iubești necondiționat: să accepți vecinul jignitor
și sarcastic, soția capricioasă, soțul bețiv și bădăran, copilul adolescent
dificil, sora de suflet supărăcioasă și certăreață, soacra băgăcioasă în toate,
soțul necredincios care își bate joc de rugăciunile noastre, etc...
Atunci când
cel rău vă ispitește să vă îndepărtați de el, să îi întoarceți răul, să nu-l
ajutați dacă are nevoie de voi, atunci chemați-Mă pe Mine, Duhul Sfânt,
dătătorul de virtuți. Cereți-Mi iubire necondiționată, fără deosebire. Atunci Eu
vin și sădesc o flacără vie în inimile voastre, care vă va ajuta să nu
încalcați cea de-a doua parte foarte importantă a primei porunci:
"IUBEȘTEȚI APROAPELE CA PE TINE ÎNSUȚI!". Dacă păziți această
flacără, nu veți avea prejudecăți față de cei care sunt diferiți de voi.
De exemplu, nu vă veți uita chiorâș la cei care nu merg la Liturghie, care sapă în grădină duminica, care vă vorbesc de rău pentru că vă apărați credința și adevărul. Nu criticați în inima voastră pe cei care nu sunt în sfânta căsătorie, pe fumători și pe cei care se îmbată, ci rugați-vă pentru ei și cereți binecuvântarea peste ei. Așa se va dezvolta iubirea necondiționată perfectă.
În ce alt mod trebuie să-ți iubești aproapele? Cu
dragoste iertătoare. Un simplu dezacord sau o neînțelegere duce adesea între
copiii noștri la dezbateri, certuri, supărare, ură. Cu adevărat vă spun că
acela păcătuiește împotriva primei porunci care este supărat sau urăște.
Întâmplarea pe care am să v-o spun s-a petrecut acum câțiva ani între două femei, Ana și Roza. Fiul Anei s-a căsătorit și a adus în casă o soție tânără și frumoasă, Roza. Timp de doi ani, nu a fost nici o problemă. Deoarece tânăra nu avea un loc de muncă, petrecea mult timp cu soacra ei. Au împărțit munca și au avut conversații prietenoase. Uneori vorbeau despre credință și religie, dar Roza provenea dintr-o familie atee și nu era deschisă la aceste lucruri. Problema a început atunci când s-a născut primul copil. Din acel moment, Roza a petrecut fiecare minut cu copilul, iar aproape toată munca i-a revenit Anei. Ea nu s-a plâns, a făcut cu drag treburile casnice. Când mama a dus copilul la culcare, l-a culcat în ultima cameră ca să nu se audă niciun zgomot. După aceea, nu-i mai plăcea nimic, o certa pe bunică pentru orice: în timpul zilei nu o lăsa să spele vasele, să măture, să dea cu mopul, să gătească, să aprindă sau să stingă lumina. Se înfuria chiar și pe pașii soacrei sale din bucătărie, că îl poate trezi pe cel mic care dormea în ultima cameră. Nu putea face toată treaba decât atunci când nora ei scotea copilul la plimbare. S-a întâmplat odată ca fiul Anei să aibă febră mare. A vrut să intre în cameră pentru a vedea bolnavul. Roza a refuzat s-o lase să intre, a tras tare de ușă, iar Ana a încercat să o forțeze. Au început să țipe, iar rezultatul a fost că tinerii s-au mutat în casa celeilalte bunici. Din acel moment, când se întâlneau, Roza nu mai saluta, se întorcea și trecea în partea cealaltă. Ana a plâns mult și s-a rugat pentru ea. A încercat să se împace cu ea, și-a cerut iertare, dar nora ei nu i-a mai vorbit și nu a mai salutat-o timp de 5 ani. S-a întâmplat odată ca cealaltă bunică să fie plecată într-o călătorie, părinții erau amândoi la serviciu, iar nepotul de 5 ani nu a putut merge la grădiniță pentru că a făcut brusc febră. Fiul a venit la mama lui și a rugat-o să vină să aibă grijă de copil. Băiețelul o cunoștea pe bunica sa doar din vedere, dar s-au împrietenit repede. Ana, în timp ce avea grijă de micul bolnav și îl servea, a scos hainele curate din mașina de spălat și le-a întins. După-amiaza le-a împăturit și le-a pus pe fotoliu. De asemenea, a gătit ceva, o masă caldă pentru părinții care se întorceau de la serviciu. Roza s-a înmuiat, i-a zâmbit soacrei sale și i-a mulțumit pentru ajutor la plecare. De atunci, pacea e sfântă între ele.
Copiii Mei! Observați cum s-a purtat Ana cu nora ei în această lungă perioadă de supărare? Pe stradă, o saluta chiar dacă ea nu răspundea, și-a cerut iertare și, în cele din urmă, a ajutat-o de bunăvoie și cu dragoste atunci când a avut nevoie. În cei 5 ani care au trecut, s-a rugat pentru ea aproape în fiecare zi ca ura să dispară de la ea. Rugăciunile sale au fost ascultate. Supărarea și ura sunt păcate foarte foarte mari împotriva primei și celei de-a cincea porunci. Cel care moare cu supărare, fără împăcare, ajunge în cel mai de jos nivel al purgatoriului, între cei mai mari păcătoși.
Cum se termină porunca întâi? "IUBEȘTE-ȚI APROAPELE CA PE TINE ÎNSUȚI." Și acela încalcă porunca iubirii care nu practică actele de milostenie trupească și sufletească. De exemplu, medicul care nu-și tratează pacientul cu conștiinciozitate și datorită acestei neglijențe moare, preotul care nu merge la muribunzi din pură comoditate - deși este chemat - și moare fără sacramente. Și acela comite un păcat care, ca om de afaceri, nu-și plătește salariile angajaților săi sau îi face să muncească pe salarii de mizerie. Și acela, care trece pe stradă pe lângă persoanele fără adăpost și nu le dă de pomană. Și acela, care nu împrumută pe cel nevoiaș, deși ar putea. Și acela, care nu consolează un cunoscut care se plânge și e trist, pretinzând că este tare ocupat.
O, copiii Mei! La păcatele lipsei de iubire mai putem adăuga și acela când te gândești rău la cineva cu profundă antipatie. Și acela, dacă promiteți fraților și surorilor voastre de suflet că vă rugați pentru ei, dar nu o faceți. Dacă vă sună și îi respingeți apelul. Dacă judecați sau defăimați, prin aceasta distrugeți autoritatea celuilalt.
Cel mai dur dintre păcatele împotriva iubirii aproapelui este crima, stingerea vieții unei creaturi, inclusiv avortul și eutanasia. Ele sunt cele mai grave, deoarece Dumnezeu este Domnul vieții și al morții și numai El are dreptul de a pune capăt vieții. Cine săvârșește acestea, zădărnicește planurile Sale. Despre aceste păcate veți auzi când vom vorbi despre porunca a cincea.
Dacă un păcat împotriva iubirii se încadrează în
categoria celor lesne iertătoare sau de moarte, știm de acolo dacă a fost
săvârșit într-o problemă serioasă sau lipsită de importanță.
De exemplu, dacă cineva te rănește și ai gânduri de furie - acesta este un păcat lesne iertător. Dacă spui altora despre greșelile cuiva, ceea ce este adevărat, judeci - acesta este un păcat lesne iertător. Dacă afirmi ceva despre cineva care este o minciună - este o calomnie, deci este un păcat de moarte. Dacă nu-l asculți pe cel îndurerat - este un păcat lesne iertător. Reținerea salariilor lucrătorilor, frauda care cauzează mari pagube, bătaia care provoacă vătămări corporale grave, diferite forme ale crimei - păcate de moarte.
Faptul că un păcat este lesne iertător sau de moarte depinde de conștientizare și dacă e cu intenție. Dacă despre un păcat în sine grav, cineva nu știe că acesta este un păcat grav, atunci pentru el nu va fi un păcat grav, ci lesne iertător. Iar dacă nu săvârșește faptele sale deplin conștient, ci de exemplu este sub influența drogurilor, sau din altă cauză nu-și poate folosi capacitățile mintale la maxim, nu va fi nici el un păcat de moarte.
După ce v-am făcut cunoscut temeinic păcatele
împotriva primei porunci în contextul acestor trei lungi învățături, aș dori să
vă duc în viitorul apropiat pentru a vedea consecințele păcatelor împotriva iubirii.
Veniți cu Mine? ...
Într-o clipă devin un porumbel alb. Îngerul vostru
păzitor vă ia de mâini. Cu viteza fulgerului mă îndrept zburând spre Rai. Voi
toți Mă urmați pe Mine, Duhul Sfânt. Ajungem înaintea tronului Tatălui Ceresc.
Tatăl este puternic. Își întinde brațul și apucă globul pământesc care este în
totalitate negru de păcat. Îl ține în palma stângă ca pe o minge mică și strânge
pumnul mâinii drepte. El ar prefera să îl zdrobească, deoarece a trimis atâtea
avertismente creației sale păcătoase, dar uitați-vă numai ce se întâmplă!
Maica Mântuirii și Iisus Hristos cad brusc în genunchi
în fața Lui și strigă: "Ai milă de această omenire care se îneacă în
păcat. Mai dă-i o șansă!"
Inima i se înmoaie, degetele încleștate se deschid și mângâie chipul Preasfintei sale Fiice. Lacrimile Maicii Domnului cad pe mâna Sa părintească, Isus își pleacă capul pe pieptul Lui și spune: "Tată! Revarsă razele milostivirii Tale asupra copiilor tăi nerecunoscători.
Uitați-vă! El întinde mâna și Mă cheamă:
"Vino, Duhul Meu cel Sfânt, a venit vremea Ta". Eu cobor pe Palma Lui.
El pune globul pământesc înapoi pe orbita sa și, arătând cu degetul arătător,
îmi adresează aceste cuvinte: "Du-te, Sufletul Meu iubit, și fă-ți treaba".
Îmi întind aripile și cobor adânc cu viteza fulgerului spre Pământ. Îngerii
voștri păzitori vă țin de mână și Mă urmează. Acum deja de pe Pământ priviți
evenimentele.
Pe cer se pot vedea lumini ciudate: două comete se
apropie una de cealaltă și se ciocnesc cu o explozie uriașă. Oamenii sunt
îngroziți și se agață unii de alții. Cerul devine roșu și apare o cruce. Mulți
oameni se prosternează și se roagă. Inimile lor devin pline de recunoștință
pentru că nu au fost rănite în marea explozie. După accea urmez Eu.
Îmi voi întinde aripile Mele puternice și voi revărsa razele milostivirii Mele divine asupra pământului și a tuturor locuitorilor săi. Voi ilumina fiecare colțișor al sufletelor. Oamenii vor rămâne nemișcați timp de 15 minute. Ei sunt preocupați doar de sufletele lor și își văd păcatele prin ochii lui Dumnezeu. Voi alege câțiva dintre aceia care au păcătuit împotriva acestei legi importante și anume: "IUBEȘTE-ȘI APROAPELE CA PE TINE ÎNSUȚI".
Îl vezi pe omul acela cocoșat de durere? E un doctor ginecolog. Acesta tocmai efectua un avort pe o tânără, cu bisturiul în mână, cu mama în fața lui și cu bucăți din micul făt pe podea. Se vede îngrozit pe sine cum în loc de căpăstru folosește biciul, rupând bucăți de carne însângerată de pe spatele lui Iisus. Apoi trebuie să experimenteze cum este târât într-un loc umed, cu miros de sulf și împins într-o gaură adâncă unde arde focul. După ce Marele Avertisment trece, el este adus înapoi pe Pământ. Zguduit de această experiență îngrozitoare, el este cuprins de remușcări profunde și recunoștință și se pocăiește.
Vă arăt acum o femeie care s-a caracterizat prin
faptul că nu a putut iubi necondiționat, fără discriminare. Ea era drăguță și
bună doar cu cei care o iubeau. Nu putea ierta ofensele și se gândea cu mânie
la răufăcătorii ei.
Fiți atenți! Iisus stătea în fața ei îmbrăcat într-o haină albă, cu lacrimile curgându-i din ochi. Și-a desfăcut haina de la piept pentru a i se vedea inima. Atunci îngerul său păzitor a luat-o pentru a-i arăta focul purificator. La porunca îngerului, a trebuit doar să bage o mână în flacăra învolburată, și a simțit o durere de nedescris, cum nu mai simțise ceva asemănător niciodată pe Pământ. La sfârșitul Marelui Avertisment, și ea s-a întors la locul ei, și pentru mult timp a îngenuncheat și a implorat iertare. Ea s-a rugat lui Dumnezeu pentru o iubire fără discriminare.
A treia oară, puteți vedea pe una dintre surorile
voastre ispășitoare în timpul Marelui Avertisment. O femeie în jur de 60 de
ani, stă în genunchi cu brațele deschise, își ridică fața spre cer, zâmbește și
cu ochii strălucitori privește spre cer. Îl vede pe Iisus înviat și glorificat
plutind în fața ei. Viața ei de până acum este plină de iubire pentru Dumnezeu,
de iubire exemplară față de aproapele, de o multitudine de renunțări și
mortificări. Mântuitorul coboară până la ea, o îmbrățișează și El personal o
duce sus pentru a-i arăta pentru câteva minute acea Împărăție pe care ochii nu
au văzut-o și urechile nu au auzit-o. În curând o va aduce înapoi. De aceea a
putut vedea patria cerească pentru a da mărturie altora. Vă doresc, dragii Mei
copii, ca întâlnirea voastră cu Dumnezeu în cele 15 minute ale Marelui
Avertisment să fie la fel de fericită.
La despărțire, vă binecuvântez cu un duh de iubire
desăvârșită față de aproapele, în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului
Duh. Amin.
Doamne ajuta Amin ai mila de noi păcătoșii Amin
RăspundețiȘtergere